Oama de Tinichea

De ce nu-i bine să ai o femeie pe bătătură

2012-02-09T21:25:00.000+02:00

Și nici la bloc, vilă, casă, castel, colibă.
Păi să povestesc ce-a pățit tata. Tata-i om nebun, cu niscai imaginație și cam sărit de pe fix, chestie care se pare că se transmite din moși strămoși și se agravează de la o generație la alta, însă-i bărbat milos și cinstit. Iubește toate animalele și n-a dat cu sapa-n cap decât unor șerpălăi la viața lui. Asta până gaița de nevastă-sa aka mama s-a săturat să dea din colț în colț pe la vecini să-i taie și ei câte-o lighioană când vroia să facă o ciorbă. Am uitat să zic, ei stau la țară, printre pomi fructiferi și găini și solar cu roșii gustoase și cu gust de roșii, nu de plastic.
Ziceam de femeia din casă. Apăi după ce s-a măritat, a făcut copchil, adică pe moi și a așteptat vreun deceniu jumate, ca orice femeie răbdătoare, să-i vină mintea bărbatului la cap și să se apuce de ucis ouătoare, a hotărât să trateze problema direct. Nu, nu, nu s-a apucat ea de făcut treburi din astea murdare și să le sucească gâtul cu mâna ei, ci făcea așa: nu mai mergea prin fundul curții, ci ieșea pe poartă, urla la primul vecin văzut și zicea „Nene Gheorghe, Vasile, Ninele, Neluțule, Valere, nu-mi tai și mie găina asta de-o țin în mână? Că io n-am bărbat în casă!”. Azi așa, mâine așa, sărmanul bărbat emasculat de limba ascuțită a femeii avea de ales: ori să caftească nevasta, ori să taie găina. A ales să taie găina.

Ospitalitatea nu înseamnă haleală moka!

2012-02-06T00:18:00.001+02:00

Mă uitam acum o zi sau două la un documentar despre Marele Zid Chinezesc având falsa impresie ca va fi vorba despre un filmuleț informativ și c-o să văd și io niște reconstituiri 3D despre cum au cărat ăia pietre, cum au făcut cărămizi în cuptoare și câți au murit ca să bătătorească fundația. Și când colo m-am uitat o juma de oră, că mai mult n-am rezistat, la un anglo-saxon spălăcit care cu un rucsac în spate se plimba pe lângă Marele Zid și alte ziduri mai mici construite de chinezi prin deșertul Gobi. Bine, n-am nimic cu spălăcitul, unii omi s-au născut urâți, aia e. Doar că pula expert în zidiri chinezești, pula expert în istorie, doar un turist mai bine informat decât restul. Hai, pot trece și peste asta, nu mă obligă nimeni să mă uit dacă nu-mi place, doar n-am plătit bilet și trebuie „să mă uit de toți banii”.

Bă, dar unde m-am enervat rău a fost la haleală! Ăsta pe unde se ducea halea de la chinezi. Și povestea el cum acum 20 de ani, când a mers el nu știu cât pe ziduri pe acolo n-ar fi rezistat dacă nu l-ar fi hrănit țăranii chinezi. Că sunt ospitalieri. Hai sictir, vii din mare țară vestică și nu ești în stare să-ți iei 5 Snickers cu tine când mergi să faci turism? Aștepți la orezari să-ți dea și ție o turtă amărâtă de-a lor? Dar serios, m-am uitat juma de oră și a fost o dată la piață de și-a cumpărat nu știu ce, dar gusta de la piețarii gălbejiți cum gustă moșii de pe la noi brânză până se satură și de vreo 2-3 ori a mâncat pe la chinezi pe acasă. Ba i-au pus și la pachet! Am crezut c-au pus greșit numele documentarului și de fapt era despre cum să cerșești cu talent de la unii mai amărâți ca tine, nu despre Marele Zid!

Să fie clar pentru eventualii musafiri: la mine ospitalitatea înseamnă o doză de bere sau un pahar cu vin și pa și pusi. Altfel să vină sătui sau la McDonalds cu ei!

Mira și miracolul

2012-02-05T14:17:00.000+02:00

-Este bine Mira, doctore? rosti femeia cu buza de jos tremurând. Era blondă, cu trăsăturile șterse de resemnare, iar obrazul palid de obicei era acum purpuriu de rușine și grijă.
-Sperăm să fie bine, nu a fost deloc ușor. S-a luptat cu noi până în ultima clipă. A fost nevoie de toată priceperea noastră și cred că nu va avea deloc o convalescență ușoară. Am toată încrederea că va fi în regulă, spre binele întregii voastre familii.

Femeia blondă își șterse palmele transpirate de pantaloni așa cum făcea de fiecare dată când era nervoasă și își plecă ochii. Știa foarte bine ce i-ar așteapta pe ea, pe soțul ei și pe Mira dacă intervenția medicală n-ar fi fost un succes. Să-și petreacă restul vieții în exil, lipsită de confortul vieții de zi cu zi, luptându-se să îmblânzească un sol arid doar pentru a-și asigura hrana, nu, asta nu era o variantă! Mira era fragilă, n-ar fi rezistat nici un an în asemenea condiții.
„O să-și revină, e tânără, o să învețe să accepte că regulile societății în care trăiește nu pot fi respectate doar dacă vrea ea. Pentru toți a fost greu, mai ales într-o anumită perioadă a vieții, dar cu ajutorul implantului și al disciplinei ne-am adaptat. Se va adapta și ea” încerca să se încurajeze de una singură. Își scotocea mintea după povești de demult de-ai strămoșilor ei, dar nu auzise până acum ca cineva să aducă așa o rușine familiei. „E aproape barbară, ca pe vremea când existau crime, infracțiuni, pasiuni, ca pe vremea când ne purtam ca niște ființe inferioare”. Simțea cum începe să o cuprindă furia.

-Fiică-mea n-a respectat programul două zile, ne-am gândit că e ceva în neregulă cu implantul, am venit să verificăm și acum aștept să iasă de la consultație. A ta ce a făcut de te afli aici? o întrerupse zâmbind o femeie tânără cu ochii mari și căprui.
-A avut dorințe, răspunse încet mama Mirei. Da, și-a dorit, iar acum suportă consecințele.

Aventuri din noua garsonieră - dezinsecția

2012-02-04T14:15:00.000+02:00

Recunosc, uneori am o dorință de moarte de nestăvilit că altfel nu-mi explic. Deși e posibil și să am mai puțini neuroni ca pe vremuri, se știe că alcoolul se ia la trîntă cu ei și câștigă de cele mai multe ori.
Dimineață nici n-apuc să mă dezmeticesc bine și sună la ușă. Nu știu dac-am mai zis, io nu deschid ușa decât dacă aștept haleală sau vreun mascul. Altfel e clar că e neinteresant, musafiri n-am cum să am, vecinii nu-mi pică bine așa că e clar că n-am de ce deschide ușa. Acuma însă m-am uitat pe vizor. Pe găurica aia de distorsionează realitatea am crezut că e iubitul prietenei de are garsoniera asta. Zic să stea să iau ceva pe mine și deschid. Când colo ce să văz? Un nene cu o legitimație atârnată de gât care-mi zice că e cu dezinsecția. Cu toată mintea mea mahmură și tot mi-a venit să râd. Hoțoman, fără îndoială. Mă gândesc că va fi distractiv. Evaluez repede situația: de furat n-are ce să fure, am doar netbuku și astea-s pe toate drumurile, în portofel 9 lei și bonurile de masă; de violat...hm, mă uit la el: 38-40 de ani, brunet, tuns scurt, ochi verzi, trasaturi pline, pomeți înalți, buze grosuțe și bine definite, cam pitic pentru gustul meu. Apăi am futut eu și mai rău de-atât, ăsta măcar știe să vorbească!

Iau rapid o decizie (proastă, știu), deschid larg ușa, mă strecor între el și ușă în așa fel încât io să fiu tot timpul cu posibilitatea de-a o zbughi pe hol dacă-i cazul, păstrez ușa larg deschisă și-i zic tare de a auzit tot etajul 7: „n-am văzut niciun afiș pus cum că trebuie să veniți, dar să dați numai aici pe holul de la intrare că-n rest e proaspăt renovat și deci nu-i cazul”. Se uită încurcat la bocanci, îs masculini, s-o fi gândit că e vreun bărbat în casă, scoate spârcâitoarea, o ridică nițel și zice: „să-mi aduceți o sticlă de plastic să vă las și dumneavoastră soluție. Și să fiți atentă, după ce dau pe aici să nu spălați o juma de oră cu apă. Soluția e puternică, să aveți mare grijă cu ea”. Zic: „n-am sticlă”. Doar nu eram tâmpită să-mi părăsesc poziția strategică și să merg la bucătărie, unde zăceau pet-urile goale de apă. Scoate el din sacoșă una de Borsec , după care, în șoaptă, conspirativ: „soluția e foarte bună, garanție 6 luni. după ce-o să dau pe aici vă fac și factura”. Deja eram în pragul râsului isteric. Îl întreb cât costă, scoate din geantă un dosar de plastic cu un certificat de înregistrare fiscală pe prima pagină, caută prin dosar și ajunge la pagina cu tariful: 2 lei pe metru. Ehe, scump nene, scump, deci dacă dau la 32 de metri, cât are garsoniera asta, tre să dau 64 de lei? Hai, 65 și cu șpaga hoțului? Îmi vâjâia capul și mai multe nu! Zic: „haidem la administrație să vedem dacă v-au chemat ei, că io nu știu nimic de asta”. Hoțălăul zice să purcedem. La asta nu m-am așteptat și am comis imprudența de-a mă urca în lift cu el. Evident că nu-i nimeni sâmbăta la administrație și știa și el asta, îmi zice apoi că nu-mi taie factura dacă-i dau 20 de lei și-mi dezinsectează toată casa, că „dumneavoastră faceți vreun serviciu pe gratis?” Îi zic că io nu fac niciun fel de servicii și că n-am bani, i-am dat pe toți pe pizza aseară.

Sper că noua mea proprietăreasă nu citește ce scriu io pe acilea, nu i-am zis că i-am deschis ușa larg și l-am lăsat 2 pași în casă pe escroc. Deja se panicase când a auzit că m-am urcat cu el în lift. Oricum o să-i povestesc io cu prima ocazie în care o să mă îmbăt când ieșim prin oraș.

Acum am stat o oră în baie să strâng două găleți cu apă că am avut o mică întâmplare cu furtunul de la mașina de spălat. Sigur i-am inundat pe ăștia de dedesubt, dar dacă sună la ușă nu mai deschid. Am avut parte de destulă adrenalină pentru o zi.

Open your heart, I'm coming home

2012-02-03T23:29:00.001+02:00

Cred că se simte că nu-s în formă în ultima vreme. Nu se simte? E, lasă, dac-am zis că așa e apăi așa e, nu trebuie și alte manifestări drept dovezi. Lăsând la o parte faptul că la muncă am ditai agitația care probabil o să-mi dea dureri de cap și vreo cinșpe kile în plus în maxim o lună plus bățul în cur avut pe perioada mutatului plus frigul de-afară care-mi suge orice urmă de zâmbet plus niscai perioadă de ovulație care-mi trezește mereu sensibilități nebănuite, nu sunt în formă că nu înțeleg tot felul de chestii. Multe dintre ele fiind legate mai ales de întrebări prostești pe care și le pune o adolescentă, nu o femeie de 27 de ani. Ehe, mama la 27 de ani nu mai avea nici păr pe cap din cauza mea! Și nu, nu pentru că o înnebuneam, ci pentru că i-l smulgeam la propriu.
Ce nu înțeleg eu acuma, cu burta plină și cu 4 beri la bord, e ceva din specia masculină. Io iubesc bărbații, am mai zis? Dacă nu, zic acuma. Le iubesc așa nesimțirea, egoismul, infantilismul, galanteria, cum te privesc ei cu ochii strălucind, cum pleacă la război pentru o pizdă, cum se întorc de la război pentru o pizdă, cum râd ca scrofii de chestii doar de ei înțelese, cum vin acasă pe 3 cărări (hehe, aici v-am luat, io vin adeseori pe 7!),cum te țin în brațe când dormi, cum poți să te cuibărești la al lor chept, până și faptul că se scarpină la coaie în public le dă un anumit farmec.
E, ce nu înțeleg eu e de ce asemenea ființe minunate, altfel deosebit de solzoase, se cacă pe ele de frică atunci când vine vorba de diverse. Par egzample de amor. Haida, să nu exagerăm, că n-o iau pe Oprah de mâna și vorbesc de „teama de angajament”. Nu, zic de situația următoare: ești mascul, întâlnești o femelă. Îți place femela, o miroși nițel, ridică oleacă din codiță, semnale clare, iuhu se anunță futai maxim! E, întâmplarea face că femela îți place și altfel: e ceva mai puțin proastă decât restul, îți pricepe glumele, n-o interesează nici care ți-e numele de famiglie, nici ce pedigree ai, bașca te face să și râzi oleacă. Și când sesisezi toate astea fugi te parcă te-ar amenința că te fute-n cur cu proxima ocazie și mai multe nu! Să menționăm că femela nu e plăcută că e prefăcută sau are de gând să-ți pună pirostriile, e plăcută că așa e ea, că-ți place ție de ea și gata! Și-atunci de ce pula mea fugi? Adică de ce căcat ești în stare să mergi la cruciade pentru un mnezău imaginar și să-ți lași oasele să putrezească pentru Gizăs, dar nu ești în stare s-o inviți pe pizda aia la cico? De ce bâzdâci ești capabil să desfaci o rachetă spațială și s-o refaci piesă cu piesă dar te apucă tremuratul când te gândești s-o vezi pe gagică? De ce pula mea alergi ca un maratonist la olimpiadă dar în direcția opusă demoazelei?
Nu știu băi, pe mine poveștile cu psihologii d-astea de duzină de femei care citesc reviste de muieri mă obosesc de mor, io nu pricep și pace! Adică lucrurile cele mai frumoase îs cele clare. Și simple. Tocmai de aia jur că nu pricep de ce un bărbat fuge de femeia care-i place!

Ultimul episod (sper) din serialul cu bocanci

2012-02-02T21:29:00.000+02:00

Pe gerurile astea în care mi-ar trebui doar blană albă pentru a semăna cu-n urs polar trebuie să zic din nou cât de încântată sunt de bocancii mei. Deși neîmblăniți, nu simt deloc frigul plus că am intrat în zăpadă cu mult deasupra gleznei și n-am avut nici pe dracu. Din punctul meu de vedere, cea mai bună investiție făcută în încălțări de multă vreme!

Dar altceva vroiam să povestesc. Că io m-am și speriat, de-am zis că sunt urmărită și alta nu! După ultimul meu post legat de achiziția asta m-am trezit cu un mail de la omii de la care i-am cumpărat, prin care mnealor se autosesizau c-am scris pe blog despre bocăncoii respectivi și solicitau ca măcar să le fac și eu un review ca toată oama. Băi, e ciudat! Adică io mi i-am comandat de pe adresa mea „oficială”, aia de-o pun și pe cv-uri, aia care n-are nimic de-a face cu oama de tinichea! Și atunci cum dracului?
M-am gândit și sunt doar două explicații: ori bocancii ăștia sunt un fel de pașaport cu cip și mă urmăresc toate confreriile secrete și așteaptă doar momentul să facă ceva și să mă înnebunească, să ajung dependentă de Xanax și să mă arunc de la 7 ori n-au vândut decât o pereche și le-a fost ușor să pună cap la cap ce și cum.
Aș prefera prima variantă, să vândă și omii ăia mai multe perechi de papuci ca să aibă și ei de-o ciorbă caldă pe vremea asta rece.

De ce e bine să te uiți la SF

2012-01-30T21:05:00.002+02:00

Pentru că uneori mai sunt și scene din astea. Chiar și într-un serial așa de prost precum Star Trek Deep Space 9.

Cu elicopterul se salvează poporul

2012-01-28T10:54:00.000+02:00

Dacă i-aș fi crezut oleacă mai citiți pe ăștia ai noștri aș fi zis că tot filmulețul de mai jos e propagandă. De ce? Păi să vedem: scrie clar că-s imagini de la MAI și se insistă și mai clar că e salvat un copil. Și omii sunt sensibili când e vorba să le fie salvate progeniturile, au încredere în cei care le ajută copchiii, au astfel senzația de siguranță pentru ei și urmașii lor. Că doar de aia cel mai folosit șantaj în filme e ăla în care ți se amenința pizda de acasă sau puradelul.

Totuși, am dubii în legătură cu propaganda. Acuș explic: după cum se vede din cadrele alea scurte în care se arată că sunt salvați și adulți, omii ăia mari sunt de fapt țigani. Când ai de ales între a pune într-un filmuleț niște țigani sau un copil alegi copilul, oricât de prost ai fi. Pentru că până și-un angajat amărât al MAI știe că atunci când te lauzi și tu c-ai făcut ceva e ideal să nu te lauzi c-ai scos niște țigani din nămeți. Chiar o să urmăresc cu mare atenție să văd dacă nu cumva elicopterul ăla n-a sfârșit în a fi furat și vândut la fier vechi, să facă și tuciurii un ban cinstit. Dacă nu mă credeți că-s țigani vă mai aduc un argument: toată povestea se întâmplă în județul Călărași.

Din ungherele corporației - prestigiul social

2012-01-25T20:11:00.000+02:00

Nu știu prin alte părți cum o fi, dar pe la noi să lucrezi la multinațională e motiv de mândrie. Adică, să fim serioși, nu ești la 3 Papuci SRL, ești la ditamai firma!
Am văzut și încă văd angajați la IBM, bănci, HP pe douăj de milioane la trej de ani, dar n-are importanță, am cartelă din aia de intrare pe care scrie marea firmă a pizdii? Am! Și prin urmare pot să-mi fac în garsoniera de 18 metri pătrați luată prin credit pe 30 de ani dressing așa cum am văzut în filme, să-mi pun oglinzi pe tavan în dormitor, așa cum am văzut io la Hugh Hefner, dormitor în care aduc multe pizde care pică atunci când le arăt legitimația de serviciu. Ce dacă-s proaste, nu-i ca și cum conversez cu pizda, doar o fut. Contează că la 30 de ani îmi dă mama bani de chirie și de întreținere? Nu importă, io sunt corporatist! Sau dacă nu sunt alerg ca disperatul să fiu, pentru că se poartă, pentru că îmi place cum mi se umflă pieptul când îmi iau avânt să spun unde lucrez. Că locul de muncă nu-mi aduce nimic, da-mi aduce prestigiu social.

Io le-aș ura ăstora să-și bage în cur prestigiul ăla social, și-așa n-au ce căca pentru că fac foamea să-și ia ultimii blugi rupți de 5 milioane! Că așa se poartă.

O s-ajung în iad!

2012-01-19T22:16:00.000+02:00

Io în general sunt o fire deschisă, vorbăreață, amabilă. Ce să mai, ți-e mai mare dragul să stai pe lângă mine! De când cu noul meu job de căcat, care e simplu, dar enervant, care mă îngroapă 'telectual și-mi distruge orice urmă de chef de învățat și, mai nou, de trezit dimineața ca să purced spre locul crimei, sunt adeseori ciufută. Când îs ciufută și fără chef nu vorbesc, doar mormăi dacă ai noroc, sunt botoasă și mă uit urât. Nici de certat nu mă cert, pur și simplu te ignor. Azi fuse o zi din aia.
E, și după ce m-am trezit io așa, cu curu-n sus, iote poveste: merg în stația de RATB. Văd, evident, un tramvai. Nu-i cel bun, are cam doo stații comune cu cel de-mi trebe mie, nu mă urc. Vine o babă cu un cărucior din ăla de cumpărături plin de parcă ar fi cărat pietre de moară și încă o sacoșă și mai grea. Se uită la mine: „luați tramvaiul x?” mă întreabă ea. Observase probabil că nu m-am urcat în cel ce tocmai trecuse așa că a presupus că celălalt mi-e bun. Io nu răspund, doar mă uit urât. Între timp se vede tramvai. Baba iar: „dacă vă urcați în tramvaiul x mă ajutați și pe mine cu bagajul ăsta?”. Gândesc un du-te-n pula mea scurt, dar nu zic nimic, mă uit la fel de urât. Vine tramvaiul, e tot cel de nu-mi trebe mie, dar pentru că n-aveam chef să-i explic femeii că dacă știi că nu poți să cari nu trebuie să cumperi tot ce găsești la magazin la promoții pentru că e posibil să sugi pula apoi, mă urc în el. Și cobor la prima să aștept tramvaiul bun. Că acolo nu era nimeni cu sacoșa mai grea decât cumpărăturile mele pe 3 luni. Evident că doamna shopaholică era în tramvai , îs cam curioasă cine-o fi ajutat-o să urce tot tămbălăul ăla de cărucior. Da, știu, o fi fost cineva cu mai mult bun simț ca mine.

De ce dau io 70 de lei pe-un tuns

2012-01-15T17:45:00.000+02:00

Că nu e ca și cum îmi fac cine știe ce freze, oleacă de volum la spate și să-mi încadreze moaca și gata tunsoarea, cred că și vreo prietenă de-a mea cu un simț ceva mai artistic ar putea-o face. Și, pe lângă asta, nici nu-mi permit. 60 de lei înseamnă pentru mine ceva beri, nu glumă! Ba ar fi factura la lumină sau net sau telefon. Și, până la urmă, de ce să dau atâția bani în condițiile în care în mod normal să te tunzi costă pe jumate?
Ete, pentru același motiv pentru care merg să-mi fac analize la particulare, analize pentru care plătesc și primesc chitanță. Pur și simplu pentru că așa nu trebuie să bag bani în halat, fie că-i halat de doctor, fie că-i de coafeză. Că, să zicem, merg să mă tund, merg la casă, plătesc atât cât îmi cere, dau banii la casieră, iau chitanță, după care mă întorc la aia de m-a tuns și-i bag în buzunar și ei niște ceva. Mie nu-mi place asta cu băgatul în buzunare! Îmi pare ceva ascuns și mie nu-mi plac lucrurile ascunse!
Acilea e foarte frumos și civilizat: aia mă tunde, după ce mă tunde merge cu mine la casă unde bifează ea nu știu ce în calculator, îmi zice: „63 de lei”, înghit în sec, îi dau 70, zic mulțumesc să priceapă că nu mai vreau restul și-am plecat acasă. Dar măcar n-am băgat nimic în halat! Ce-o să bag acuma or să fie niște beri pe care-o să le înghit pe nepișate. Poate așa-mi trece depresia de m-o luat pe nesimțite, scroafa!

Oama și porcăria

2012-01-13T23:47:00.000+02:00

Eram cam la jumatea primei beri cu gulia și planul era gata conturat: fac porcărie! La propriu. Povesteam cum au cumpărat ăștia ai mei de la țară o purcea. Suplă, de carne. Care a dat naștere a 11 purcei la scurt timp după ce și-a făcut apariția în gospodărie. S-a dovedit că femela porc își ținea niscai surprize în gogoașă pentru noii proprietari. Și-am zis așa: îmi dau demisia, iau fonduri europene, fac fermă de porci, spațiu am în curte la bunici căcălău, de furaje nu-mi fac griji că tot bunicii au niște ceva hectare de pământ unde poți să pui o iarbă, o măslină porcină. Și o primesc pe gulia la mine călare pe cal (nu porc, bă, cal!), în cămașă în carouri și cu pălărie și-i zic: „da, bre, da!”. Ca în fiicele lui McLeod sau cum pula mea s-o scrie. Gulia o fost tare fericită până i-am zis că e obligatoriu să-și ia motor ca fantezia să funcționeze pentru că ea tre să-și ridice viziera de la cască atunci când io cobor după cal și zic: „da, bre, da!”. În rest i-a plăcut porcăria mea! Mai ales că o primesc la o masă de lemn cu o bere rece în față. Bine, mai multe beri, doar n-o să mă zgârcesc din moment ce devin propritar de fermă!

Am ajuns acasă și mi-era sete, n-am apă. Mai aveam niște bere în frigider, m-am pișat, am mai băut niște bere, nu mai știu ce-am comentat la Dex, m-am uitat la un sfert de oră din Star Trek, doamne, cât de urât e Star Trek Deep Space 9, trebuie să fie un serial cu adevărat prost ăla în care cel mai bun actor e un urecheat hoț ferengi.

Mai am doar o furculiță în toată casa, nu știu unde dracului au dispărut, jur că nu le-am înfipt în cur nimănui.

Ah, și mă gândeam: ca să fie porcăria întreagă și să fie numai porci prin curte, n-ar strica să-mi iau și-un bărbat lângă mine, nu? Postul e liber. Aștept siviurile pe adresa mea de mail. Printre probele de concurs: scărpinat la coaie în public, râgâit când se apleacă să mă sărute și înșelat cu prietena cea mai bună.

Prezervativ cu aromă de pulă

2012-01-09T23:44:00.000+02:00

Mai urăsc ceva pe lumea asta: prezervativele cu diverse arome.
Adică de ce mama dracului aș vrea io să sug o pulă peste care după ce că pui un cauciuc mai are și nu știu ce gust? Cum să-ți placă o pulă cu gust de banană? Sau căpșună? Pula are miros și gust proprii, nu știu de ce s-a venit cu ideea că un gust de nu știu ce fruct ar face-o mai apetisantă. Sau, de fapt, știu. S-a inventat pentru prostăloaicele alea care au zis că ele nu sug niciodată pula. Păi evident că n-o fac, dacă avea gust de banană și arăta ca o banană trebuie să fie o banană, nu? Așa că ele n-au făcut nimic rău, au mâncat doar o banană. Nici nu vreau să mă gândesc cu ce fel de dimensiuni au avut de-a face alea de susțin că au avut parte de căpșuni!

Continuarea la mititeii și bocănceii

2012-01-04T21:12:00.000+02:00

Ziceam pe undeva de niște bocanci militari.
I-am comandat, au venit, i-am probat, i-am și purtat câteva zile. Poze mai jos.
Concluzii: îmi sunt buni, sunt extrem de grei, abia mă urc în tramvai, când merg pe stradă tropăi fix ca un soldat, ma dor bucile de atâta efort atunci când îi port, arăt ca o circăreasă încălțată cu ei. Dar îmi plac de mor! Sper că nu-i genul ăla de love-hate relationship că nu-mi plac alea. Mai ales că la cât de rezistenți par se anunță o relație destul de lungă.

Ah, și pozele sunt alb-negru nu pentru impresia artistică, ci pentru a nu se vedea jegul de pe blugi că doar așa i-am pozat, cu blugi peste ei. Io am tot zis că-mi place jegul, dar nimeni nu mă crede.

2012-01-03T22:33:00.000+02:00

Toată ziua a trebuit să răspund la întrebarea clasică din prima zi de lucru a noului an: cum ai petrecut?
Iote, io n-am petrecut, când omii ciocneau șampania io mă spălam pe cap!

Din ungherele corporației - Crăciunul

2012-01-02T17:29:00.000+02:00

Un alt obicei tâmpit care se poartă prin corporații e făcutul pe Moș Crăciun de...Crăciun. Adică se face așa: se scriu pe bilețele numele omilor de acolo după care se trage la sorți și ăla de ți-a picat e norocosul căruia trebuie să-i iei cadou. Pe mine mă scoate din sărite treaba asta dintr-un singur motiv: io nu faccadouri. Sunt omi de-mi sunt dragi și ălora le cumpăr fără să fie o ocazie anume. Par egzample, știu că-și dorea X niște ciorapi până la genunchi cu poza lui Johnny Depp pe ei? Apăi dacă găsesc din ăia, fără să fie Crăciun sau ziua lui X sau mai știu eu ce altă sărbătoare, am cumpărat ciorapii respectivi și i-am făcut cadou. Și gata!
Se prespune că trebuie să-i iei cadou unui om pe care-l cunoști suficient de bine ca să știi ce-și dorește sau care măcar ți-e simpatic. Evident că în cazul făcutului pe Moș Crăciun la multinațională toată povestea cu simpatia și cunoscutul dispare. Așa că, recunosc, am mustăcit (ba mint, am râs cu gura până la urechi!) atunci când am văzut că, să zicem, din 10 oameni 7 s-au ales cu cadouri de la BamBoo. Na, să vă băgați în cur toate lumânările și bețișoarele alea parfumate!
Cât despre mine, m-a ușurat povestea de 50 de lei pentru un portofel care NICI MĂCAR NU E DE PIELE de la jegul de Meli-Melo. Că am vrut să scap de statul de Oamă Crăciun în maxim 10 minute și aia a fost ce mi-a sărit în cale. Io am primit bomboane de ciocolată. Multe. Deci măcar de data asta pot să spun liniștită că mă cac pe cadourile lor. Pentru că între timp am și căcat bomboanele alea!

Prea multe femei pe lumea asta

2011-12-31T18:39:00.001+02:00

Bă, deci cine dracului a învățat pizdele că e feminim să urli când vezi gândaci, șoricei, păianjeni? Sau că o femeie nu poate să deschidă borcanul de murături fără să cheme pulărăul? Ce contează că nici n-ai încercat, nu nene, ești femeie, nu poți să-l deschizi și punct! Sau că nu poate să schimbe un bec sau că nu poate bate un cui într-un perete să-și agațe un tablou? Sau că femeile nu sug pula, ci doar curvele o fac? Căcurvele nu-s femei cică. Sau că trebuie să mănânce salată în oraș, neapărat plătită de masculul de care e însoțită? Sau că trebuie să te hlizești ca proasta la orice glumă pe care de fapt n-o înțelegi? Sau că dacă ai în mână ceva mai greu de 200 de grame trebuie obligatori cărat de altcineva? Cu toate că tu ai în geantă juma de casă!
Că dacă feminitatea se măsoară în toate cele de mai sus atunci îmi pare rău că nu m-am născut cu pulă!

Când omii se uită la Vocea României

2011-12-29T23:36:00.002+02:00

N-am văzut nicio emisiune din asta. Prietenii mei o laudă, la muncă aud tot felul de polemici legate de, ba chiar și povești de voturi prin sms și cui le-au împărțit. Așa, 'reați ai dracu, votați la Vocea României, să vă văz dacă votați și când o fi de votat!
Io nu m-am uitat în primul rând că nu mă prea uit la teveu și-n al doilea rând că-mi pare a fi un fel de karaoke mai organizat așa. Și io detest karaoke! Îmi calc pe inimă să merg pentru că am doi prieteni de le place și cum sunt unicii bărbați pe lumea asta de mă suportă și-mi sunt tare dragi merg, ce să fac? Noroc că nu stăm mult, iar de cele mai multe ori îs prea beată ca să zic ceva urât.
Și, în plus, mă enervează ideea cucăutatul talentelor. Bă, dar di ce trebe neapărat ca un om să cânte, să stea cu bucile goale sau să înghită 100 de cârnați pe nemestecate ca să se cheme că are un talent? Adică ce, doar ăia de apar pe sticlă sau fac reclamă la Coca-Cola sunt talentați? Talentul se cam confundă cu prezența în showbiz. Deci nu mersi, nu vizionez din astea.

Așa că în timp ce restul lumii lăcrima la nu știu ce voci minunate io mă uitam la Blitz. Un film prost, dar măcar e cu oameni netalentați. Nu m-aș fi uitat, recunosc, dacă nu era și Jason Statham pe acolo. Îmi place moaca lui de țărănoi plus chelia plus accentul cel puțin sexy. Film cam „nelegat” în care coiosul de Statham, polițist dur, se asociază cu șeful lui gheu pentru a prinde un dezaxat de omoară polițiști. Ar fi mai mult de povestit de intrigă dar mi-e lene și-s beată și-i atât de prost filmul încât nu prea merită. Unde mai pui că are și coloană sonoră cu dubstep. Dar, recunosc, îmi place că se caftesc. Îmi plac bărbații violenți (ho, nu violenți cu mine!) și-mi plac „soluțiile alternative”. Gen scapă odiosul criminal din cauză de legi proaste care-i permit treaba asta dar știu toți că-i vinovat? Apăi da, nene, a doua zi să fie găsit înecat în cadă!. Io aș prefera să-l castrez cu mâna mea pe unul despre care știu că-i pedofil, dar n-are nimeni cum să-l bage unde-i e locul din lipsă de „dovezi”, și să mă înșel decât să fie încă vreo 3 copii cu usturimi de cur, gonoree, și traume pe viață de la întâlnirea cu mnealui. Deci fără idealisme cum că acilea nu-i sălbăticie să umblăm toți cu dreptatea după noi și că de aia există legi și că mai e și justiția divină și că uneori te poți înșela și moare omul nevinovat! Asta e pentru ăia care citesc seara Biblia și n-au avut mamă care n-a dormit un an de zile pe motiv că o intrat unul în casă peste ea. Cum a pățit mamișon adică. Nu contează că de fapt nu s-a întâmplat nimica pentru că femeia s-a dovedit sprintenă când a fost cazul și s-a refugiat la timp unde a trebuit. Dar nimeni nu trebuie să doarmă în casa lui cu un cuțit sub pernă și alte 3, de diferite mărimi, pe masă! Asta timp de câțiva ani. Că poliția nu poate face nimic, n-au dovezi, trebuie recunoscut, trebuie prins în flagrant. Și-l prind peste 4-5 ani, timp în care alte femei, de vârste mai înaintate, care nu se dovedesc a fi la fel de sprintene, o pățesc. Brațul lung al legii nu ajunge nici măcar să se șteargă la cur cu el!

Ziceam că în timp ce alți omi se uitau la Vocea României io mă uitam la Blitz. Apăi da, fie la filmul ăsta, fie că mă căcam, fie că beam 5 beri ca acuma și tot sunt mai câștigată. Că parcă orice e mai bine decât să dai bani ca prostul să votezi unul venit din cine știe ce fund de sat să se facă vedetă la capitală. Și, culmea, e vorba de capitala României!

Eu nu iubesc și câinii vagabonzi

2011-12-26T23:43:00.000+02:00

E atâta agitație cu maidanezii ăștia de mai avem puțin și turbăm fără să fim mușcați de ei. Io am impresia că așa maidanezi nu apar din cer, întocmai cum mie nu-mi apare un moștenitor fără să mă fut.
Întâi și întâi, lăsând la o parte pizdele sensibilizate de Bardot și de filmele proaste pentru femei și lăsând de aceeași parte băbătâile bogate care n-ar da un pix unui copil sărac, dar se agită când e vorba de câini din ăștia, problema asta are origini vechi.
Adică acum ceva mai multe decenii niște omi sărmani care-și munceau pământul liniștiți au fost luați de pe glia lor, mutați într-un loc căruia i s-a spus oraș, obligați să locuiască în chichinețe de câțiva metri pătrați prin pereții cărora își auzeau reciproc bășinile și puși la treabă în fabrici. Pentru că acestor omi nu le venea să se adapteze noului loc și pentru că nu-l înțelegeau, ei au zis să aducă satul la oraș. Așa cum au putut: au făcut grădină de zarzavat în fața blocului, au construit coteț de câine pe lângă, au crescut porc și rață pe balcon.
Acum, niște decenii mai târziu, urmașii acestor omi păstrează încă urmele țărăniei lor în sânge. Doar că descendeții se spală mai des și poartă haine de firmă. Însă prin vene le circulă același sânge de om nepregătit să stea la oraș și neadaptat acestui stil de viață. Problema e că acest urmaș al țăranului forțat să devină orășean s-a blegit. Explic acuma: în toată perioada asta, omul, deși neadaptat, a dus o viață ceva mai ușoară la oraș. Nu se mai trezea cu noaptea-n cap, nu mai dădea cu sapa zi-lumina, nu mai mânca pâine doar la sărbători. La care poți să adaugi și niscai moștenire genetică proastă și iote orășeanul blegit cum apare!
E, această nouă specie de blegiți este cel mai mare dușman al uciderii patrupedelor, de-acolo de unde stau ei, de la etajul 10. Asta pentru că, spre deosebire de ei, țăranii autentici au bunul simț, forța și suficient simț al realității ca dacă au o găină, bou, cal, câine, care-i bolnav sau face o trăznaie, să nu se întrebe de două ori înainte de a răpune lighioana. Nu, nu este cruzime, este bunul mers al naturii.
Provin dintr-o familie de oameni care iubesc animalele, deci știu ce vorbesc. Bunicul meu are câte 6 câini, tata a învățat o găină să vorbească, mama l-ar da pe tata jos din pat doar să aibă pisica loc. Diferența e că ei trăiesc la țară unde ai și spațiu. Și acolo, dacă se întâmplă ca un cal să facă figuri și să rănească pe cineva sau vreun câine să muște hălci de carne din copiii vecinului imediat sunt trimiși pe lumea cealaltă. Pentru că acolo nu sunt păsărici subnutrite cărora le place să se uite în ochii catifelați ai animalelor și să se pozeze cu ele pentru nu știu ce campanii de pe feisbuk.

Ultima noapte de răzbel. Până data viitoare

2011-12-25T15:53:00.001+02:00

Recunosc, nu-s o oamă cu preocupări intelectuale. Îmi place să beau, să pierd timpul, să visez cu ochii deschiși și să dorm. Deseori mă uit și la seriale proaste. Unul dintre astea e Judging Amy, făcut între 1999 și 2005, potrivit a fi difuzat pe canal de coafeze gen Hallmark. Adică până și dr. House face mișto de serialul ăsta printr-o replică de-a lui așa că orice alte argumente sunt de prisos. Ce-i drept, Judging Amy e ceva mai bun decât multe dintre cele la care oftează azi gospodinele și actorii îmi par a juca bine. Pe mine mă conving, oricum. E vorba despre o gagică de vreo 35 de ani, devenită mamă divorțată a unei copile de 6 ani, care vine să locuiască în orașul natal din Connecticut, oraș în care devine și judecător la tribunalul pentru minori. Aici locuiește cu maică-sa, care e asistent social. În peisaj mai apar și fratele mai mare, care a preluat afacerea cu asigurări a tatălui mort, cumnata, o nebună obsedată de ordine și control, și fratele mai mic, un scriitoraș cu diverse probleme. Asta pe scurt, în 6 sezoane se pot întâmpla o grămadă de lucruri, mai ales într-o „dramă de familie”.
Eu din alte motive m-am apucat acuma să aberez despre ei. Printr-un sezon pe acolo se întâmplă niște chestii care mă fac să mă nervozez grav de tot. Judecătoarea asta are parte de-un nebun care-o urmărește, aia se cacă pe ea de frică, iar un adolescent luat de suflet pe lângă casă îl omoară pe hărțuitor. Adolescentul ăla e unul dintre copiii abuzați pe care-i vede mama-asistent social la muncă, doar că el are ceva deosebit așa că e adus în casă, pus la masă și lăsat baby sitter la nepoată. Ce mă scoate pe mine din sărite e atitudinea aia de puritani de căcat pe care o are toată familia respectivă după evenimentul cu pricina. Apăi modul în care se încheie episodul ăla e grăitor: adolescentul stă afară plin de sânge, stalker-ul pe jos mort și baba îngrozită închide ușa fix în fața ăluia de le-a salvat curul. Așa, ca o metaforă a ceea ce simt ei, ăia, care acuma stau în siguranță în casă după ce în urmă cu niște ore erau pe cale să decreteze stare de război, doar să poată dormi pizdele liniștite.
Băi, și așa mă apucă dracii de zici că ce-i asta! Adică lasă situația aia ipotetică din film, dar ca idee, orice muiere își alege masculul cu speranța că ăla, pe lângă genele pe care-o să le dea cu împrumut odraslelor, e capabil să o apere, protejeze și să înlăture amenințările din jurul ei. Și asta la modul inconștient. Că io și-acuma, la 27 de ani, țin minte cum acum mai bine de 10 ani o făcut unul un comentariu mai porcos la adresa mea fără să observe că e ăl bătrân lângă mine. Și cum în 10 secunde ăla era pe jos și tata avea piciorul bine înfipt în gâtul lui. Nici azi nu l-am întrebat unde a învățat mișcarea aia, am impresia că în armată. Și nici nu m-a speriat momentul, nici n-am zis că „vai, ce violență”, nici n-am sărit într-o parte ca o puică alarmată. Și nu, nici n-am aplaudat. Pentru că nu zic aici că dacă unul face un comentariu referitor la mă-ta, soră-ta sau mai știu io cui trebuie să-i scoți mațele și să zaci în pușcărie pentru restul vieții. Zic doar ca pizdele care-s apărate într-un fel sau altul de masculii de care-s însoțite să nu mai comenteze și să se dea agitate și anti-violență. Că nu-i deloc așa. Că e comod să vorbești când ai curul la căldurică, după ce cu nici o oră în urmă ți-era teamă c-o să ai obiecte străine mișunând prin el. Și asta o spune o oamă căreia nu i-e frică să dea cu pantofii-n cap cui o supără și care a plecat singură cu rucsacul în spate în afara țării. Dar, în același timp, recunosc și că apreciez un mascul stăpân pe el și pe mine. Atâta tot.

Din ungherele corporației - masa de prânz

2011-12-22T23:51:00.000+02:00

Corporatiștii pot fi recunoscuți după foarte multe caracteristici. Unul dintre criterii e masa de prânz. În general un om sau o oamă de lucrează la corporație consideră că-i dreptul lui/ei să-și comande masa de prânz sau să iasă la un restaurant ori măcar ceva împinge tava în ora aia liberă. Rar vezi câte unul care vine cu borcanul de ciorbă de acasă și asta e doar pentru că nu mai are bani căci are rata mare la bemveu plus casa aia din cartier rezidențial. Nu c-ar avea nevoie de așa mașină sau de așa casă, ci pentru că așa trebuie. Așa zice statutul social al angajatului la multinațională.
Ce e foarte interesant e că acest statut social vine la pachet cu zgârcenia. Comand salată de boabe de linte cu varză crudă ca să-mi mențin curul plat? Apăi plătesc fix, lasă că doar suntem mai mulți, or lăsa alții șpaga. Evident că toți gândesc la fel, deci pula șpagă! La restaurant cam la fel, ies să halesc de prânz acolo dar mă uit în meniu și aleg ce e mai ieftin. Bă, dar io mănânc la restaurant, da? Nu-mi încălzesc ca ultimul sclav ce-a rămas de la cina de aseară la cuptorul cu microunde!
Dar cel mai mișto e când ies doi sau trei angajați din ăștia să ia de mâncare pentru tot departamentul. Să zicem că ajung la un fel de împinge tava din asta care dă și la pachet. E, cea mai mare plăcere a angajatului la multinațională e ca, ajuns acolo, să afle toată lumea unde lucrează el. Pentru asta are mai multe tehnici. Cel mai des „uită” să-și lase ecusonul la birou și eventual îl pune și cât mai la vedere, peste geacă, sacou sau în buzunarul de la piept. A doua tehnică e și mai zgomotoasă și mai deranjantă: ia telefonul și sună toți colegii să-i întrebe ce vor de mâncare enumerându-le toate tăvile din vitrină. Sau, și mai penibil, sună vreun client și discută chestii „importante” în timp ce-i spune femeii de peste tejghea să nu pună un piept de pui care să coste mai mult de 7 lei. După ce termină de vorbit la telefon are grijă să fută la creieri angajații de la cantină fără jenă: „și pentru mine puneți-mi 5 cartofi din ăștia la cuptor cu rozmarin, 3-4 ficăței, o lingură de cartofi franțuzești, un piept mic-mic, știți dumneavoastră, să am câte puțin din fiecare”. Io-aș pune și niște muie bonus la meniu, una mică mică. Să fie câte puțin pentru fiecare.

Zbor deasupra unui cuib de cruci

2011-12-21T22:43:00.001+02:00

Am observat io că omilor le place să-și pună amprenta asupra unui loc și să se vadă că ei au trecut p-acolo. La birou își iau pixuri cu puf și-și pun post it-uri cu sclipici, cum se mută în casă nouă se apucă de mutat mobila și zugrăvit.
Io cred că devin psihopată. A venit o gagică de-ar vrea să se mute acilea de unde plec și-mi zice că ea unde stă acuma și-a făcut casa primitoare. Adicăcum? Ai pus ghirlande cu flori și ți-ai luat șervețele cu Mickey Mouse la bucătărie? Știu că întreb de proastă, dar abia acum mi-am dat seama: m-am mutat de atâtea ori și-am stat prin atâtea locuri încât n-am absolut nicio dorință în a personaliza un loc. Pentru mine dacă mi-e cald iarna și răcoare vara, am unde-mi pune berea la rece și nu mă năpădesc gândacii e în regulă. Aici stau de-un an și dacă plec mâine nici nu se simte c-a fost picior de oamă. Din ultimul apartament în care am stat tot un an am plecat cu genți deja făcute pentru că zăceau în debara nedespachetate. De un an, repet. Când merg pe undeva și mă cazez la un hostel/hotel/pensiune sau chiar și-n vizite mă instalez rapid și n-am niciun disconfort. Dorm în paturi străine fără a visa urât, nu-mi ies bube pe față că „am schimbat aerul” și singurul lucru pe care mi-l doresc e un coș de gunoi ca să am unde arunca doza de bere goală și șervețelul demachiant. Hotărât lucru, io nu-s făcută să cuibăresc!

Michel & Michel

2011-12-20T23:33:00.002+02:00

Pe Michel Renault l-aș putea simpatiza. Sau măcar fute. Mult, des, cu toată imaginația de care sunt în stare și cu toate fanteziile-mi puse la bătaie. În toate modurile, în toate pozițiile și în toate locurile posibile.
Întâi de toate Michel Renault este personajul principal din Platforma lui Houellebecq. N-am citit nimic de nenea ăsta până acum și o declar cu regret. Interneții spun că nu este cea mai reușită scriere a lui, deci abia aștept să le devorez pe cele considerate bune.
Apoi, Michel Renault este un om găunos, un bărbat de 40 de ani, inteligent, fără prieteni, cu un loc de muncă plictisitor, cu o viață socială inexistentă. Cea mai mare plăcere a lui e sexul. De care în mod evident nu e în stare pentru că neavând aptitudinile sociale potrivite nu are cum să aducă femei în pat. Așa că rămâne la pornografie și cluburi de noapte. Plus o excursie în Thailanda unde plătește niște masaje speciale pe pulă. Omul nu e nici arătos, nici glumeț. Dar amuzant e. Pentru că e un cinic nenorocit, care face judecăți necruțătoare la adresa celorlalți. Și nici pe sine nu se iartă deloc. După care se îndrăgostește. Iar Houellebecq profită de amorul ăsta să ne prezinte niște orgii la care iau parte amorezii și alte personaje pasagere. Și, în final, o ucide pe gagică.
Platforma e scrisă lejer, cinematografic, fără limbaj sofisticat, cu sex, călătorii, amor, moarte.Cartea-i pe cât de scurtă pe atât de deprimantă. Și pe cât de scurtă și deprimantă, pe atât de mișto. Îți lasă senzația că e atât de ușor scrisă încât orice adolescent frustrat ar fi putut s-o facă. Dar de fapt e plină de goliciune și nu de una trupească. Iar gustul amar pe care ți-l lasă nu se duce repede. Nici măcar cu bere.

Oama și ne-omii

2011-12-19T22:11:00.000+02:00

Scrofoșenia din mine e maximă! Recunosc cu mâna pe sufletu-mi de tinichea. Una dintre marile mele plăceri e să stârnesc reacții. Nu, nu să stau cu țâțele pe-afară ca să văd bale, aia nu-i reacție!
Îmi place să provoc oamenii care se cred deasupra, care au impresia că-s făcuți din alt aluat. Și să spună sau să facă ceva ce de fapt dovedește că sunt fix din același căcat ca și restul. Îmi place să-i văd cum decad până la nivelul ăsta, de om și-atât, cum ies din colțișorul ăla unde-și imaginau că-s zei. Pe unii îi scoți de-acolo mai greu, pe alții mai ușor. De obicei cu cât e mai studiat și mai alambicat rolul cu atât e mai greu să-l urnești. Cel mai adesea omii se dau în vileag la nervi. Nu la băutură, ci la nervi.
Și mie nici măcar nu-mi trebuie un mare derapaj de la rolul asumat: o vorbă, un gest, o frază. Mi-e suficient între 4 ochi sau într-un moment în care-și imaginează că nimeni nu-l vede. Important e să văd eu. Iar apoi ne putem împrieteni, fute, bate, după caz. Pur și simplu pentru că mă scot din sărite cei care pretind a fi „altceva”. Pentru că mie-mi plac oamenii și atât. Pentru că cel mai greu pe lumea asta e să fii om!

Copil denaturat ce sunt!

2011-12-18T18:09:00.000+02:00

A fost oama senior în vizită. Știam că vine, dar nu știam ora și îs mare leneșă așa că n-am făcut ordine. Când a sunat la ușă am aruncat repede dozele goale de bere în dulap să nu facă mamița infarct. Mi-au scăpat vreo 3 care au rămas pe masă și pe care le-a pus ea în coșul de gunoi când eram eu la budă. Mormăind ceva în barbă, evident. După ce mi-am luat rația de cicăleală a plecat la shopping cu sor-sa. Pe mine nu mă invită niciodată că știe că am oroare de asemenea activități.
Iar eu, ca un copil nerecunoscător ce sunt, am făcut așa: am scos toate dozele goale de bere din dulap și le-am pus pe masă. Să le vadă așa când s-o întoarce și să creadă că fix atâtea beri am băut io în intervalul ăla de câteva ore sau de-o noapte. Și culmea e că râdeam și ca proasta când le așezam pe masă și-mi imaginam ce moacă o să facă.

Căsuța noastră, cuibușor de nebunii, n-așteaptă pe nimeni

2011-12-17T10:34:00.000+02:00

De când or auzit omii că mi s-a năzărit să mă mut din nou aud aceeași întrebare: „dar tu de ce nu-ți iei un loc al tău?” Ar trebui să zic mersi că am scăpat de aia cu ce fac de sărbători, dar asta parcă mă scoate și mai tare din sărite. Că tre să stau să explic fiecăruia de ce n-am eu chef să plătesc treij de ani la o garsonieră doar ca să spun când oi fi pe patul de moarte cu ficatul în pioneze c-am murit în casa mea.
Bă, deci în primul rând n-am bani! Da, nu zic nu, credit pot să fac pentru un căcat de chichineață. După care, în absolut fiecare lună o să-mi dau seama că mai e ceva de făcut: zugrăvit albastru în loc de verde, schimbat faianță să se asorteze, cumpărat termopane gri, schimbat baterie la baie, cumpărat canapea ca s-a stricat un arc și mă înțeapă în cur, luat plasmă că se potrivește mai bine, pus oglindă pe tavan să văd când mă fut și tot așa. Deci nu, mersi! Așa aș zice frumușel adio berilor cu nemiluita și plecărilor oricând am chef oriunde am chef. Sunt prea tânără și căpiată să mă-nchid într-un cavou doar ca să spun că mi-am luat și io ceva. Când stau cu chirie îmi iau oricând bagaju-n spate și-am plecat. Bașca nu plătesc impozite, asigurări, instalatori, electricieni. Îmi schimb job-ul și e în cine știe ce zonă nu-i problemă, sigur sunt garsoniere de închiriat și pe acolo. Iar la bătrânețe, deși io nu cred că ajung, am unde mă retrage. Sunt copil și nepot unic, la juma de oră de București m-așteaptă locuințe pe pământ, nu cutii de chibrituri în care aud cum trage apa ăla de la etajul de deasupra. Una din ele fiind construită în perioada interbelică, zid de cărămidă de juma de metru și teren în curte de 4500 de metri pătrați.
Bine c-am scris acilea, dacă mă mai întreabă cineva să dau link-ul. Și dacă tot nu înțelege îi dau și două peste bot!

SI-DA ,SI-NU

2011-12-15T21:19:00.001+02:00

Dimineață când mă învârteam bezmetică pe aici nu știam dacă-i adevărat ce-mi aminteam sau fuse doar amețeală generată de bere plus drogomăneală. Se pare că-i adevărat. Mi-a povestit Costiclă aseară așa: cică unul de-a fost cu noi în liceu la clasă paralelă s-a însurat. Și-a făcut și-un copil. Nimic rău până aici, au trecut o grămadă de ani de-atunci, timp a fost destul. După ce-a făcut copilul a plecat în Spania. Unde a întâlnit diverse femei și unde s-a întâlnit, prin intermediul damelor respective, și cu HIV. Fără să știe de intimitatea creată cu virusul mai sus-numit s-a întors în țară, a futut la nevastă și-a lăsat-o din nou gravidă. Copilul ăla proaspăt născut e și el purtător acum, ca și nevasta de altfel. HIV-ul turistului nostru s-a făcut mare între timp și cum SIDA nu-i prea drăguță l-a răpus pe musiu. La vreo 27 de ani că doar eram de-o vârstă. Au rămas o nevastă bolnavă, un copil așijderea și încă un plod despre care nu se știe când va rămâne orfan.
De bau-baul cu HIV-SIDA io m-am lovit pe la 16 ani și-am scris despre acilea. Cu alt actor principal și altă semnificație a poveștii, dar aceeași boală.

Și mai am și alte povești cu muieri măritate virgine trezite cu venerice. Io aș zice că secretul stă în a nu te mărita. Nu că dacă nu te măriți nu te îmbolnăvești, dar măcar așa nu știi pe cine să dai vina, doar fuți mai mulți. Și măcar n-ai puradei cărora să le plângi viitorul după ce dai tu ortul.

Garsonieră da, blondă ba!

2011-12-14T23:01:00.000+02:00

Am visat azi-noapte că nu mai scăpam de blonda de la mine de la lucru. Că eu, ca suflet bun ce eram în vis, am lăsat-o să stea la mine vreo câteva zile pentru că n-avea unde locui dar nu mai avea de gând să plece. M-am trezit cu vreo 5 fire de păr alb în plus.
De frică să nu se întâmple pe bune cred că mă mut. Garsoniera e puțin mai mică decât asta-n care stau acuma, e la vreo 3 blocuri distanță, am non-stop cu bere lângă, Profi non-stop cu și mai multă bere tot aproape, parchet, termopan, mobilă puțină și chirie mai mare. Cu vreo 30 de euro. Deci gata, deschid cont de donații. Cine vrea să doneze e binevenit. Se acceptă și donații în natură: borcane de gem, sticle de alcool, ceva de-ale gurii. Fără spermă, pe aia o iau eu de la cine-am chef și stă la muls.

Prea de jale. De mâine o luăm de la capăt!

2011-12-13T23:48:00.001+02:00

Recunosc, îmi place să vin băută acasă. Nu beată să nu mă țin pe picioare, băută cât să-mi fie lucrurile în ceață și să am limba dezlegată. Din fericire sunt suficient de cerebrală încât nici în starea asta limba-mi nu e chiar așa dezlegată. Dar cică-s mai sensibilă. Mă deranjează toate căcaturile, văd conspirații unde nu e cazul și-mi fac promisiuni aiurea.

În general îmi place de mine așa. Îs veselă. Nu mă suport când îmi fac gânduri și scenarii. Eu nu mă pricep la jocuri, la tertipuri și făcături. Cu mine ce vezi aia e. Nici mai mult nici mai puțin. Ai zice că așa om n-are instinct de supraviețuire și și-o ia în bot constant. Greșit oleacă. Pentru că natura m-a pricopsit și cu-n talent la ghicit omii. În general știu de cine să mă feresc și cât să mă întind. Uneori exagerez și mă arunc cam periculos. Oricum ar fi, rareori îmi pierd controlul. Doar dacă lucrurile se întâmplă încet. Atunci e posibil să nu observ.

Am răcit. Mă doare gâtul, tușesc, am febră. Mă doare-n cur! Am băut bere și-am mai deschis una. Sunt dezbrăcată și e răcoare. Fumez o țigară. Mă gândesc. Nu prea am la ce, în ultima vreme mai mult simt. E frumos, n-am mai simțit demult. Simt în raport cu tot: muncă, prieteni, bărbați, literatură, vreme. Când o să obosesc să simt o să reîncep să gândesc. E obositor să simți mult. Te consumă.
Azi mă simt un pic tristă. Mâine-mi revin. Și poate mâine voi înjura din nou. De asta chiar mi-e dor!

Ce-a fost simpatic la Sinaia

2011-12-11T18:04:00.001+02:00

Asta.

Plus sticla de 1l de vodkă de-am băut-o singură.

Corporate Party

2011-12-10T04:52:00.001+02:00

Bă, când mă obligi să fac ceva doar pentru „că așa trebuie”, fără să-mi aduci argumente, adică îmi dai muie, s-ar putea să iau muia aia cu dinții strânși. Și prin urmare să nu simți c-o dai. Și io mă piș pe petrecerea voastră idioată! Pentru că beția pentru mine e un lucru mișto și trebuie făcută cu omi de-mi plac. Nu cu tâmpiți care s-au însurat de la douăj de ani ca să fie în rândul lumii, iar acuma așteaptă tot anul o amărâtă de petrecere ca să scape de gura nevestei și să se îmbete criță și să fută. Mi-e scârbă și v-aș sodomiza pe toți cu sticla aia de bere la 0.33 pe care vă place s-o sugeți minunându-vă de cât de bine vă distrați voi! O singură dată pe an, că în restul timpului aveți grijă să faceți burta mare unor moși băloși din Europa Occidentală. Iar vouă, fă, vă doresc să aveți parte numai de pulă cui, întocmai precum tocurile pantofilor pe care-i purtați. Să vedem dacă mai aveți zâmbetul ăla pe moacă atunci!

I have a dream, Eu și Kennedy

2011-12-09T23:13:00.000+02:00

Eu am un cur. Că unul avem cu toții. Dacă mai sunt și niște unii de gândesc ca curul nu se pune, tot unul e. Al meu e mare și celulitos, dar nu pentru reclamă sunt acilea azi. E, io îl folosesc să dau bășini și să mă cac. După activitați din astea de ușurează mațul e indicat să folosești ceva hârtie igienică și nu de ziar sau foi de porumb. Alea am impresia că zgârie.
Ieri eram pe budă și-mi vine un miros la nas. Lasă că știu eu la ce se gândește lumea, dar nu, mirosul era de orez cu lapte, vin fiert, tequila roșie cu portocală. Știam că nu comisesem niciunul dintre aceste păcate în ultima vreme, prin urmare de unde mirosul? Că doar nu am suferit brusc niscai mutații genetice în colon! E, și când ce să vezi? Hârtia igienică avea miros de scorțișoară! Mă uit pe ambalaj și scrie acolo că e cu aromă de Crăciun, chestie pe care n-o sesizasem înainte. Bă, deci ca idee, io nu vreau să-mi pută curul a Crăciun! Plus că io asociez scorțișoara cu ce-am scris mai sus, nu cu Crăciunul. Crăciunul miroase a sarmale și porc pârlit!

Oamapedia

2011-12-08T20:51:00.000+02:00

Am scris de atâtea ori povestindu-mi calitățile încât mă mir că n-am primit nicio cerere în căsătorie până acuma, ci doar oferte de muie. Dar, cum spune cineva, bun și-așa rău.
Marea patimă a demoazelelor este mersul la cumpărături. Cum am mai zis, mie-mi este suficientă patima alcoolului, cea cu târâtul prin magazine nu-mi mai trebuie. Azi se anunțau niște urgențe așa că trebuia să îmbătrânesc cu doi ani mergând la niscai cumpărături. La 5 jumate am rupt ușa de la muncă, am dat fuga în Cora, am luat niscai ceva de-ale gurii și de demachiat plus spălat și-am ieșit. Ochii mi-au sărit pe vitrina unui magazin unde-am văzut niște ghetuțe faine maro, sport (evident), cu blăniță înăuntru și tocmai bune de tăvălit zi de zi. Rezultatul? Păi gaură de câteva sute de lei în cardu-mi, scăpat de mersul la supermarket pe vreo lună plus încălțări și la 7 și 5 eram în casă. Mers cu RATB că-s săracă. Rapid pentru o femeie zic io!

Leneșul, sexul și un britanic urât

2011-12-07T22:36:00.001+02:00

Probabil pentru a-mi da peste nas cu puturoșenia mea am primit cadou de la niște prieteni „How To Be Idle” de Tom Hodgkinson. Nenea ăsta editează cică o revistă care se cheamă Idler și apreciază omii leneși ca subsemnata.
Ce-am văzut io la Hodgkinson încă de când am deschis cartea e că omul e punkist și anarhist și beutor și fumător. Eram chiar entuziasmată până i-am văzut și poza și mi-am dat seama că nu toți punkiștii sunt sexoși. Aia e, am rămas să povestesc de carte dacă autorul e nașpet.
Carte care nici ea nu e mare telemea, e genul de cărțulie de-o citești în tren, avion, căruță sau pe budă. Amuzantă pe alocuri, adevărată prin alte locuri, cartea are câte-un capitol pentru fiecare oră din zi, iar domnul de-a scris-o a dedicat fiecărei ore o activitate pentru lenevoși. Gen: chiul, mahmureală, boală, ceai, plimbare, sex, pescuit, tutun etc. Omul vine cu argumente slăbuțe (cum e normal la o carte de genul ăsta) și multe citate, dar măcar nu m-a încruntat. Am totuși să-i reproșez ceva mnealui. Are o viziune cam ideală a leneșului, pentru că-l crede un om inteligent, predispus la medidație, la hedonism și care se spală des. Confundă de multe ori lenevia cu libertatea și le împreunează ca să creeze anarhistul. Apăi io am impresia că n-a văzut puturoșenie și nu știe ce înseamnă el lenea aia mare în care omul e și prost și nu produce nimic dar consumă cât cuprinde.

Dar unde-mi cobor pălăria în fața omului e la citatul de mai jos. Citat cu care închei că mai am 3 beri de băut.
„Pentru leneși sexul trebuie să fie dezordonat, amețit, vulgar, lenevos. Trebuie să fie pervers, destrăbălat și lubric, murdar până acolo încât celor doi să le fie rușine să se privească a doua zi dimineață.”
Ceea ce vă dorim și dumneavoatră!

Red Hot Chili Peppers îmi cântă la nas

2011-12-06T19:40:00.002+02:00

Cică e confirmat. Între Zagreb și Sofia omii dau și pe la București. Biletele se pun în vânzare vineri, 13. Mai întâi pe myticket, apoi la Diverta.
Acuma, cum io n-am net la muncă și plec vineri noapte spre Sinaia și până ajung la hotel și cine știe ce wireless o fi și o să se blocheze saitu și or să leșine pizdele, cine m-ajută de stă cu ochii beliți pe net și ia belete?

LE: na, că uite așa se întâmplă dacă stau necăjită și nu dorm. 13 nu e vineri! Cred că-i marți.

De mâine o iau de la capăt. Îmi construiesc un alt castel

2011-12-05T05:38:00.002+02:00

Castelul, construit doar în mintea-mi, cade. Mereu. Rămân întotdeauna cu mai puțin decât am avut la început.
Viața celorlați curge pe lângă mine, iar eu mă scurg pe lângă ei. Cu zâmbetul pe buze. Am de oferit cinism, ironie și indiferență. La kilogram. Nimeni nu e mulțumit. Când am de oferit și altceva nimeni nu vrea. Ce vreau eu pentru mine știu, dar mi-e frică s-o recunosc. Da, sunt lașă. Lașitatea nu o ofer nimănui, o păstrez pentru mine. Pentru cei de lângă mine am partea puternică. Le-o dau pe toată, să o ia și să o folosească drept învelitoare. Sau scut. Azi n-am nevoie de ea, azi sunt dezbrăcată.

Frankenstein-ul lui Almodovar - La Piel Que Habito

2011-12-05T01:03:00.002+02:00

Când am auzit că mă scoate Mițoșenia mea preferată la ultimul film al lui Almodovar am zis că e ceva gheială la mijloc. Altfel n-ar fi Almodovar. În loc de gheială amestecată cu dramă avem ghiveci.
Pentru că e așa: una bucată doctor chirug care face pe Frankenstein și inventează o piele artificială bună de pus în băț că n-are nici pe dracu, așa-i de bună, una bucată fiică a doctorului mai sus amintit violată și una bucată violator. E, dar lucrurile ar fi simple dacă s-ar opri aici. Dar nu! Doctorul are o menajeră care de fapt e mă-sa, dar el nu știe. Mamă care, în mod evident, nutrește un amor bolnav pentru el. Banderas în rol de chirurg are și un frate vitreg denaturat care devine amantul soției lui. Amanții ăștia au un accident, iar soția e salvată în ultimul moment. Dar e arsă. Atunci Banderas alias dr. Ledgard se apucă de cercetări. Într-o zi nemernica apucă să se vadă cât e de arsă și fix atunci se aruncă de la fereastră. Direct în fața fiică-si. Fată care intră la terapie pentru ca peste câțiva ani să fie violată la o petrecere. Se aruncă și ea pe fereastră ca să nu strice tradiția familiei. E, ai zice că măcar atât e suficient. Dar Almodovar e de altă părere. Așa că-l face pe Ledgard un părinte răzbunător care îl găsește pe Vicente agresorul și-i schimbă sexul transformându-l în Vera. Vera va fi cobaiul lui pentru noua piele și va fi ținută în captivitate câțiva ani. Chirurgul se amorezează de Vera, iar ăsta transformat în asta îl omoară și pe el și pe mă-sa menajera. Mai pe scurt de atât n-am cum să povestesc filmul ăsta.
Și noroc că am dormit ieri jumătate de zi că altfel nu pricepeam toată amestecătura. Recunosc, intuiția în materie de Almodovar nu-mi lipsește. I-am zis Mițoasei că-i schimbă sexul violatorului. Dar la ce folos intuiția dacă filmul nu reușește să transmită? E atâta amestecătură aici, atâtea sentimente ar trebui luate în calcul, atâtea drame combinate, încât e aproape circ. Nu suprarealism, nu parodie, nu nimica. Nici măcar nu ajungi să-ți pui întrebarea de final: oare un nene care-a făcut ceva rău și e pedepsit atâta vreme merită sau nu să scape? Nu apuci să empatizezi nici cu infractorul, nici cu soțul/tată/doctor ghinionist. Nu apuci nici să admiri tăria de caracter a unui om care e supus torturii și unei schimbări totale de identitate timp de n ani, dar care rămâne constant în dorința lui de a evada. Însă apuci să vezi țâțele și bucile Elenei Anaya cam tot filmul. Și ce buci!

Toata vara mititei, iarna DA bocăncei

2011-12-04T12:41:00.000+02:00

Nu-mi place să merg la cumpărături. Si-am zis ca vreau bocanci. Nu că vreau, chiar VREAU! Dar cum prefer să stau acilea în loc să merg prin 8-10 magazine în care să probez minim 6 perechi de încălțări și să mai ajung și obosită moartă acasă am căutat pe net. Și-am găsit așa ceva:

Mie-mi plac. 335 de lei. Cu ce-o mai fi curierul să zicem că or să fie cam 350. Pomană, nu alta! I-am găsit aici. Îs faini au ba?

Ciocolata noastră cea de toate zilele

2011-12-03T23:07:00.000+02:00

Minunatele-mi burți nu se țin ușor. E nevoie de multă bere și dulciuri. Dar mai ales de dulciuri. Dintre toate dulciurile de pe lume eu prefer ciocolata. Are gust bun, poate fi mâncată oricând și aproape oriunde, bașca poți s-o ingurgitezi și la necaz și la bucurie. Ce mai tura-vura, dacă ar avea penis ciocolata ar îndeplini chiar toate dorințele-mi! Și pentru că am gusturi proletare o prefer simplă, doar cu lapte, fără creme și alune sau alte adăugiri.

După o beție strașnică mănânc o Poiana cu lapte. Doar cu lapte. Cum fuse azi: juma de zi am dormit, cealaltă am stat în budă, după oleacă de reveneală o Poiana e tocmai bună. Și e și ieftină. 500 și ceva de calorii dintr-un foc, dar multă energie fără să mai stresezi un stomac deja suprasolicitat.

Dacă ești la dietă și ții una din aia disociată de-ți distruge organismul mai ceva decât alcoolul constant și în cantități industriale, poți să te păcălești cu o Milka. Din aia cu cremă de iaurt și căpșuni. Poți să te minți că e bună și-n zi de fructe și-n zi de lactate. Deși în final tot cât o vacă ești și nu-ți dai seama de ce. Mai ales că e ușor acrișoară; o să-ți spui în fiecare zi că tu de fapt n-ai mâncat dulciuri.

O Amedei neagră de la italieni merge de minune când te pregătești să urci pe Domul din Milano. Jandarmul care se uită în rucasc e posibil să-ți zâmbească frumos, flirtează, dar nu pupă nici măcar un cubuleț. E prea bună s-o dai și altuia!

După o partidă de sex care te lasă cu-n zâmbet tâmp pe moacă merge ceva cu cremă. Normal, ai avut parte de cremă-n pat, doar n-o să mănânci apoi ciocolată fără. Nu prea contează brand-ul, important e să fie bună și cremoasă. E ca o continuare a amorului proaspăt consumat.

Dacă vrei s-o împaci pe mă-ta, iubitoare și ea de ciocolată, care mai e și botoasă că tu ai plecat 3 săptămâni cu rucsacul în spate prin Europa în loc să mergi să sugi nițică țâță acasă, o Milka Schoco & Keks luată din duty free e cea mai bună alegere. Ba io zic să iei două că una o mănânci tu până acasă. Asta e așa, cică mai sofisticată că are ciocolată cu lapte, niscai cremă și jos un strat de biscuiți. De aia-i bună la împăcat mame, transmite un puternic mesaj de dragoste filială. La doar 3 euro.

Când vii cu trenul de la Budapeta după niște zile de bețivit și drogomănit la festival la Sziget ce poate fi mai bun decât un baton de ciocolată Balaton? Care-i mic, dar gustos. Io am cumpărat de parcă mi-aș fi făcut provizii pentru un buncăr atomic în care-aș fi stat minim 2-3 ani.

Bunicii au dorința de a face daruri. Aplic de obicei vorba lui Laocoon, doar că mi-e teamă de bunicii cu poftă de dat cadouri, nu de greci. Nu de alta, dar majoritatea bunicilor sunt zgârciți, fie iau ciocolată din tren/autobuz de la țigani cu 3 la 10 mii, fie iau Arista din XXL. Care e o ciocolată ieftină, proastă și, ca toate chestiile ieftine și proaste, mai are și o grămadă de variante: cremă de căpșuni, rom, cozi de șoricei și gândaci îngrășați în fabrici insalubre.

După o amețeală boemă cu niscai vin prin Marais-ul parizian și-o noapte în baruri de ghei merge, la prima oră, ceva Heidi cu cafea. Aroma face toți banii.

La muncă, pentru că suntem omi serioși, nu lăsăm subalternii să vadă că mâncăm altceva în afara vechiului, dar gustosului baton de Ciocolată cu Rom. Să nu creadă cumva că șefii trăiesc pe picior mare! Altminteri, dacă primești de la clienți, merg și niște bomboane de ciocolată Merci. Cred că ar trebui să-i schimbe numele în „Șpagă, Merci!”

Vodkă pe retină

2011-12-03T13:47:00.000+02:00

Când eram io mai mică am făcut baie cu bere. Adică a turnat bere pe mine. Bine, io am început că i-am pus ditamai cana cu vin pe chelie așa că mnealui a luat pet-ul de 2 litri de bere și m-a spălat pe cap. E, azi-noapte mi-am spălat ochii cu vodkă. A fost așa: veneam de la bar cu paharul cu vodkă, unul a dat din mână, m-a lovit și jumătate din conținut mi s-a dus în ochi. Nu pe ochi, în ochi! Și cum io îi dau cu vodkă simplă, fără gheață, a fost aproape spirt în ochi! Sper ca povestea asta să nu-mi afecteze problema de vedere în sensul că o vindecă. Îmi doresc neapărat ochelarii ăia de starletă porno!

Ozeneu cu veceu

2011-12-01T22:44:00.000+02:00

Unele locuri sau lucruri trebuie să miroasă a pișat. Că așa e natura lor. O budă la un concert, niște chiloți de babă, un loc întunecat pe lângă o cârciumă de țară.
Io am avut norocul să prind centrul istoric dinainte de a fi marea atracție pentru toți puțoii și toate păsăricile cu păr pe bigudiuri. E, și e un gang acolo, pe stânga, cum ieși din Club A, până în partidul lui Oinho. Pe acolo mergi ca s-ajungi în Fire, Expirat etc. Gangul ăla are vreo 2 metri lățime și puțea acum ceva ani a pișat de trebuia să te ții de nas când treceai prin el. Singurii care nu simțeau mirosul erau cei de se cuplau prin club, n-aveau unde să meargă să se fută, și intrau acolo la întuneric, ea să-i pună mâna pe pulă, el să-i ia un sfârc în gură.
Am fost azi la o bere, am băut 4 până la urmă, dar nu asta e important, am trecut prin locul cu pricina ca s-ajung la Universitate să iau troleul spre casă. Adio miros nașpa, niște cluburi/baruri/cafenele se înghesuie prin spațiul ăla strâmt, bașca niște lumini d-alea de ies din asfalt. De unde trag concluzia că banii nu se fac doar din piatră seacă, ci și din pișat.

Bere răsuflată

2011-11-30T21:42:00.000+02:00

De vreo săptămână orice mănanc are gust de mucegai.
Bag covrigi simt gust ciudat, primesc azi ciucalată - gust de mucigai, înfulec o banană - același gust. La portocale e la fel doar că oleacă mai aromat, laptele nu face excepție. Ba chiar și când am mâncat varză făcută de mama am simțit același gust. Și mama nu-mi dă mâncare stricată, oricât de copil denaturat aș fi io. Numai berea-mi pare la fel de bună.
Am doar două explicații: mintea mea o găsit un mod de a da șunca jos prin urmare consideră tot ce ingurgitez ca fiind stricat sau, a doua variantă, m-a blestemat Radu cu mucegaiurile lui cu tot.

I-am prins cum se țineau de coaie

2011-11-29T20:43:00.001+02:00

Pentru că blocul în care stau e orientat pe invers și la o stație distanță nu pot să văd meciurile de pe minunatanouăarenăcugazoninfect direct de pe balcon. Așa că tre' să mă prezint la locul faptei și pentru asta să cumpăr și bilet. Mi-am făcut cont pe site-ul cu pricina, am completat tot ce-au zis ei acoloșa, inclusiv cenepeu'. Cică tre să aștepți un mail de confirmare și abia apoi să-i dai bătaie cucomanda. Anunță omii acolo că e saitu aglomerat așa că poate dura până la 2 ore până primești mailul respectiv. E, dar eu am așteptat de 12 ori 2 ore și mail-ul tot n-a venit. Evident, dacă încerci reînregistrarea spun că cenepeul e deja în baza de date. Prin urmare nu-ți rămâne decât s-o sugi, Oamo!
Sau să faci cum am făcut io: pentru că la meci merg cu CostiClă și cum ne știm de minim un car de ani am făcut cont nou cu cenepeul lui, dar restul datelor de la mine. Și ce să vezi? Imediat mail de confirmare! Bag seama că saitu ăsta deștept a citit CNP de mascul și-a zis că e de bine, ăsta sigur vrea să meargă la meci, nu ca trista de mine cu CNP de femelă care nu știe ce-i ăla careu. Și pentru că-i site deștept n-a zis nu când a văzut că s-a plătit cu card de femelă, adică ce, banii pizdelor nu-s buni?

O întrebare și v-am ras!

2011-11-28T21:09:00.000+02:00

Bă, deci dacă aud în următoarele 30 de zile întrebări de gen: „și unde faci Crăciunul?/Și ce faci de Revelion?” v-am burdușit cu 3 perechi de picioare-n stomac! După cum se știe eu sunt sălbatică, prin urmare de Crăciun o să fiu acilea cu o halbă (că de sărbători nu mă-ncurc cu cana) de vin fiert și de Revelion așijderea. Ieftin, bun, odihnitor, relaxant, fără futai de creieri.
A, și să nu uit: nici musafiri nu primesc, deci puteți uita unde stau pentru următoarea perioadă. Dar eventual pot să rămân datoare c-o bere pentru la anu' dacă-mi spuneți de unde pot să-mi cumpăr niște bocanci faini, de piele, zimțați pe talpă, cusuți pe margine, stil military.

Preaplin

2011-11-27T12:41:00.000+02:00

Nu demult mi s-a zis că eu pot coborî mai adânc decât în pizdă, că pot scrie altfel, că era o vreme în care scriam altfel, fără să mă afund totuși în dulcegării și sentimentalisme. N-am negat atunci și nu neg nici acum. E comod să stai la nivel de pizdă, dacă vrei să mergi mai adânc apar nuanțe, apele devin tulburi și mintea și sufletul trebuie puse la încercare.

Ăsta e unul dintre momentele în care n-am avut ce face, în care am coborât involuntar mai adânc. Pentru că să conștientizezi durerea altuia, să-ți dai seama că viața unui om e plină, plină de lucruri urâte de la un capăt la altul, că parcă unicul lucru bun pe care-l avea și de care se mai agăța din când în când s-a dus, nu te poate lăsa indiferent. Pentru că fără să vreau îmi dau seama cum trebuie să fie o minune să nu-ți pierzi mințile când vii dintr-un loc unde vezi numai moarte și sărăcie și frică doar pentru a ajunge în alt loc unde te așteaptă o altă moarte, doar că mai grea și mai urâtă. Și-apoi să te întorci la primul.
Nici furia, nici vorbele, nimic nu ajută. Este imposibil să pot fi cu adevărat alături de un asemenea om. Oricât de multă empatie, oricât de multe experiențe, oricât de multe gânduri de bine aș avea nu vor egala nici cea mai mică parte din loviturile pe care acest om le-a primit. Pot doar să-mi pun o mână imaginară pe umărul lui și să tac. Și din când în când să strâng acel umăr ca semn că încă mai sunt acolo.

Sabia mălai visează

2011-11-26T10:58:00.000+02:00

Vorbeam cu Gulia pe messenger acum niște zile și ceva mi-a amintit de ce m-a enervat pe mine Tolkien la ambele citiri ale ultimei părți din „The Lord of the Rings”. Adică la „The Return of The King”.

Io am gusturi proletare: mănânc eugenii, beau bere ieftină, merg în cârciumi. Am 4 perechi de încălțări și dulapul meu conține mai multe cărți decât haine. Prin urmare prind de obicei drag de personaje și omi fără sânge albastru sau fără căcat în cap sub formă de fițe.
Și-atunci cum să nu mă nervozez când văz că Tolkien omoară fără onoare majordomul din Gondor și eroic un rege sculat din mrejele unei limbi otrăvitoare de vrăjitor? Adică nenea majordomul ăla o avut grijă de țară și populație generații de-a rândul ținând locul cald pentru o viță nobilă și trebe sinucis? Să-și dea foc în criptă pradă unei nebunii de om de rând panicat și speriat de ce-o să vină? Și regele pizdii ținut în puf să se ducă înainte pe câmpul de luptă ca ultimul apucat și să moară sub cal? Deși ce-i drept, nu-i nicio onoare în a muri sub cal ca un războinic second hand, dar tot mă oftic! Bă, deci nu mă interesează ce și cum, nu mă interesează dedesubturile, nu nene, io nu vroiam să moară Denethor ca ultimul om și Theoden să fie adulat și să-i fie plimbat leșul cu fast prin tot orașul. Nu nene, nu! Păi ce-i asta, ură de clasă? Amor de aristocrație? Adică ce, sângele de slugă rămâne sânge de slugă? Ei drăcie, chiar și-a luat-o în cap acilea Tolkien! Noroc că s-a dat pe brazdă la final când l-a cuplat pe Faramir, fiul sinucisului și omul cel mai de ispravă, cu Eowyn, cea mai tare pizdă din carte, după părerea mea. Vitează, crâncenă și sensibilă. Nu vă uitați la film, acolo au făcut-o urâtă, mai bine-ați intra în mintea mea să vedeți ce frumos mi-am imaginat-o!

RDS-u' îți ia fesu'

2011-11-25T23:32:00.001+02:00

M-am mutat acilea prin februarie, iar până în septembrie am stat cu net de furat. Că așa îs io, nesimțită! Când am considerat c-am furat destul am mers ca oama cuminte la nenii de la RDS să intru și io în rândul lumii și am ales o variantă care includea și-un stick mobil să am net când merg la oama senior la țară că fără interneți sevrajul e la el acasă. Și-a trecut septembrie, a trecut octombrie, iată că trece și noiembrie și io pula interneți mobili. Cică n-au. E penurie de șoareci d-ăia.
Am sunat la ei să văd ce și cum, o gagică îmi zice că gata, s-a înregistrat o sesizare pe numele meu. Și zice ea ca nenea ăla de anunță licitațiile: „numărul sesizării este pfketitnfo”. Pe bune că atunci am avut senzația că la telefon e diavolul tazmanian! O rog calmă să repete numărul sesizării mai rar, să-l pot nota. Că doar nu mint degeaba omi de 5 ani de zile, știu foarte bine ce și cum! Bun, mai aștept câteva zile, văd că nimic nimic, sun din nou. Răspunde altă telefonistă d-aia, îi zic ce și cum, îmi cere numărul sesizării. Opa, deci diavolița din Tazmania de aia bulibășea cifrele acolo, să nu știu io numărul sesizării! Cum am zis, am fumat tacticile astea demult. Cică au urgentat sesizarea. Până azi nu s-a schimbat nimic. Nu-mi chițăie niciun șoarec prin zonă și-am senzația că RDS se șterge la cur cu solicitarea mea!

Tu mi-l arăți pe-al tău și eu ți-l arăt pe-al meu. Handicapul adică

2011-11-24T23:58:00.000+02:00

Io sunt ultima oamă care să se ia de handicapați sau să râdă de ei. Pe bune că nu mă așez pe scaune de omi cu nevoi speciale în autobuz, îi înjur pe ăia de parchează pe locurile rezervate, mă bucur că văd rampe special amenajate la concerte sau la mine-n bloc. Consider că dacă un om s-a născut cu un handicap sau a pățit vreun accident de l-a nenorocit pe restul vieții nu înseamnă că nu poate mima un trai normal. Are și el voie să vadă Metallica live și are voie să meargă la aprozar. Adică unor jigodii li se permite un trai normal doar pentru că au toate membrele, ambii ochi sau aud și vorbesc, în timp ce unui om și-așa chinuit i se face viața mai grea că de, majoritatea nu e handicapată.
Acu' o săptămână eram peste drum la Profi și cumpăram de-ale gurii și bere și după ce-am pus tot pe bandă am rămas crucită: casiera nu avea decât degetul opozabil întreg, restul erau niște cioturi. Cel mai probabil se întâmplase în urma vreunui accident, dar ea cu cioturile alea de la ce fusese mâna dreaptă lua produsele și le scana. Că vroia să muncească. Doar de aia era acolo, pensia pe care ar fi luat-o nu cred să fie cu mult mai mică decât un salariu de casier de supermarket. Deci da, femeii ăsteia i-aș fi luat un bilet la concert la AC/DC dacă n-ar fi fost manelistă.
E, pe de altă parte nu pricep de ce unii tâmpiți simt nevoia să abuzeze de handicapul lor și să-l considere o armă. Că așa fac, îți zic că ei sunt oameni cu nevoie speciale, că dacă le spui direct handicapați se supără, și îți vâră asta pe sub nas non-stop. Tu poate ai mai mult bun simț decât ei și nu le zici de la obraz că dacă ești cu nevoie speciale nu trebuie să te transformi și în prost și nesimțit, dar pentru că te-a învățat mă-ta să nu râzi de omi bolnavi n-o faci. E, io mă cam piș pe treaba asta! Adică să ai un picior sau un ochi lipsă și să te folosești de lucrul ăsta ca să nu mai stai la coadă, ca să obții lucruri pentru care de obicei trebuie să aștepți, ca să sari peste niște pași, e o mare măgăreală.
E ca și cum unul în scaun cu rotile se urcă într-un avion și el poate trage o bășină acolo ca să-i asfixieze pe toți doar pentru că el e om cu dizabilități și nu-și poate ține curul închis. Dar de fapt nu și-l ține închis că e porc și a mâncat prea mult din mâncarea aia oferită moka de liniile aeriene pentru ăia fără măduvă osoasă.
Na ca pe handicapați nu-i înjurasem până acuma! Cred că urmează Papa.

De aia-i mai bine să stai la cort

2011-11-23T21:41:00.000+02:00

Mi-e somn de mor că tot nu dorm cum trebe de 3 săptămâni încoace așa că zic acilea repede ce-am de zis și merg s-adorm citind ce mai scrie preotul de face sex oral al lui John Updike.
Io n-am plătit întreținerea de vreo 3 luni. Nu din lipsă de bani, cât de lene. Iulie și august au fost cam 50 de lei fiecare și așa silă mi-e să stau la coadă cu toți moșii cu proteze și să discut chestiile importante cum ar fi lumina de pe scară încât mai bine merg la 3 luni și plătesc tot. Am mers acuma și-am plătit iulie, august, septembrie, total 182.8 RON. Cică am întârziat și am penalizare 0.92 RON. O nimica toată, am intrat la aia oricum leșinată de somn și n-am înțeles ce-a zis. Mi s-a părut puțintică penalizarea, ajung acasă, mă uit la chitanță, acolo scrie sub sumă că penalizarea e 0.06%, deci 0.92 lei exprimați în limbaj omenesc și fără procente.
Și-am și io o problemă. Să întreb nu mai merg că sigur dau peste niște babe cu câini obezi pe acolo și n-am chef, iar de plătit întreținerea am senzația că o mai plătesc peste 3 luni când o să fiu iar ruptă-n freză și n-o să pricep nimica. Deci, fraților, ziceți și la Oamă care-i formula de calcul a penalizării ăsteia? Eventual mergeți voi pe la administratorii voștri, poate unii aveți ca administrator vreo pizdă sexy și chiar o să vă facă plăcere vizita, și întrebați ce și cum. Dar să nu veniți la mine cu povești, nu nene, mie-mi veniți cu formulă matematică frumos așezată în pagină, liniuța de fracție pusă în dreptul egalului, radicalul scris caligrafic! Adică ce, eu nu trebuie să fiu la nivelul colegei mele de muncă, masterandă în științe economice, care îmi spunea privind în gol că ce, ea mai știe cum e cu regula de trei simplă, ce-i aia? Sau se contrazicea cu mine că 0.15-0.10 fac 0.5 și zicea că am chef de glume când îi spuneam că mai trebe un 0 pus undeva la rezultat?
Nu dau premii dacă-mi veniți cu formula de calcul, dar trebuie știut că bărbații inteligenți mă excită.

Oama scoasă în lume

2011-11-21T23:50:00.001+02:00

Ca să nu mai rămâie repetentă și anul ăsta Mițoasa s-a gândit să scoată Oama în lume. Cum acilea lumea civilizată e mai greu de găsit s-a gândit că o alegere bună ar fi Clujul. Bun, gândit, plănuit, făcut.
Ajungem acoloșa pe la 2 noaptea, ne vedem cu omii care erau deja drojdiți bine și-am nimerit și în mijlocul unei mari agitații intelectuale: 4 omi, un sudist și 3 clujeni, dezbăteau înjurăturile cu pulă. Adică de ce la ei se zice: „dă-o în pulă” și la noi „dă-o în pula mea”? Răspunsul nu l-am aflat că ne-au luat pe sus pe la niscai baruri plus un club până dimineață. Club de care vreau să zic o chestiune: fix când mă gândeam că nu există cârciumă mai penală decât Club A dau peste Janis din Cluj. Muzică ok, omi de toate felurile, dar cârciuma, văleu, cârciuma! Părea un fel de grădiniță de omi mari care au aruncat în loc de confetti cu mucuri de țigară peste tot. Vodka olecuță cam scumpă, 11 lei cinzeaca, fără Timișoreana. Cică se plătea și intrare, pe mine m-a luat un clujean de mânuță și m-a strecurat moca pe lângă ăia de la ușă deci măcar 50 de Finlandia am salvat.
A doua zi am luat-o de la capăt din crâșmă-n crâșmă. Norocul meu că făcusem pe turista în Cluj acum vreo 2 ani așa că n-a fost problemă. Ba mint, am ieșit la aer curat prin Grădina Botanică, pentru că cineva mi-a zis că e neapărat de trecut pe acolo indiferent de vreme. N-a mințit.
De departe locul meu preferat din toată hălăduiala a fost la Fabrica de Bere Ursus. Nu cum arăta, nu muzica, ci beeeerea! Băi, deci bere ieftină și faină. Io nu-s fan Ursus, nu pot să beau că are parcă prea mult acid și mi se întoarce pe gât, însă aia brună merge. Dar ce-am beut mult și cu plăcere fuse (Șoseto, fă găurile din dreptul deștelor mai mari să citești) nefiltrata. Halba de-un litru de nefiltrată 10 lei și-un gust dumnezeiesc. Ba a fost un moment amuzant cu nenea chelnerul care vine să ia comanda, ajunge la mine după ce toată partea femeiască și-a luat fresh de portocale și io zic: „o halbă de nefiltrată”. El: „la 0.2”? Eu: „nu”. El: „la 0.4”? Eu: „nu. La litru”.
Ah, și da, am mai cumpărat revista în care apare povestea Guliei fix de la mama ei de unde e tipărită, adică din Cluj. Asta da prietenie adevărată, clar! Și Gulia mă răsplătește și mă duce mâine seară la concert Iced Earth. Moka! Bine, adevărul e că nici n-aș fi dat bani pe belet la ei.

Mămăligă cu Irish coffee

2011-11-17T23:00:00.000+02:00

În seara asta am ars-o irish cu nește Guiness și cafea de-a lor cu uischi. Am impresia că era uischi făcut în curtea din spate a barului că parcă la Dublin era ceva mai tare.
Băi, deci e trist! M-am văzut cu niște gagici de vârsta mea, cu care-am mâncat cartofii prăjiți prin cămine studențești. Una măritată și alta pe cale să. Oricum amândouă trebuiau să fie acasă până în 9 jumate și se tot uitau la ceas, povesteau doar de muncă și de griji. Să mă fut, am cam rămas nemăritată sau necuplată serios doar io și pulărăii din gașcă. Păi cum mă, la 27 de ani să mă uit la ceas că tre să ajung acasă la 9 jumate să-i pun ăluia mâncarea caldă pe masă? Să-mi mănânce curu drept cină în acest caz!
Și-am conștientizat din nou că semnul bunăstării mele e că folosesc șervețele de nas Zewa și hârtie igienică mai scumpă. Asta că am promovat și-mi permit. Că-n rest pula!
Deci gata cu bîrfa, merg la aprozar să-mi iau ceva de haleală că mi-e foame și burțile astea nu se întrețin așa ușor!

Uite biletu', nu e biletu'

2011-11-16T22:04:00.000+02:00

Ne-am modernizat! Nu mai arăm cu boii, îi lăsăm doar să ne fută, nu mai mergem cu tramvaiul cu cai, mergem cu tramvaiul plin cu aurolaci care vor să stea nițel la căldură. Pe criteriul ăsta CFR și-a făcut site de vânzare belete online. Și dacă n-am avut ce înjura azi apăi acuma recuperez că m-am înroșit și-n vârful urechilor de draci!
După ce în vară același site mi-a dat rateuri când am vrut și io să-mi iau bilet din vârful patului, nici azi nu e mai breaz și ține colțu' sus cu mine. În uichend crez că merg la Cluj și dacă nu prind liber la muncă luni tre să mă întorc singură duminică. Așa că am zis să mă uit de tren sau otobuz. M-am uitat de tren, zic să încerc trăznaia de vânzare online că n-am chef să merg până la mama dracu și să pierd minim o oră ca să cumpăr o hârtie cu care mă voi șterge la cur în final.
Buuun, probleme? Da, Gogule, probleme. În primul rând trebuie să-ți faci cont, îmi făcusem din vară, hai treacă-meargă. Apoi ei zic așa: „aplicația este optimizată pentru Internet Explorer”. Adică mă obligă să folosesc un browser pe care nu-l prea deschid. Bun, o fac și pe asta. Și când colo ce să vezi? „Page not found.” Bă, mai dați-vă în țâța vacii de acilea! Deschid și cu alt browser, îmi permite să parcurg vreo 3 pași după care îmi servește același text cu pagina negăsită. Păi io mă piș pe voi!
Le-am dat și-un mail în care mi-am băgat pula elegant în aplicația lor de tot căcatul!

N-au pâine, dă-le cozonac! N-au cozonac, dă-le laxativ!

2011-11-15T23:58:00.001+02:00

Zilnic în drum spre muncă îmi sare în ochi reclama asta. Doar la dus, la întors e pe invers și n-o văd.
Deci așa, s-au dus vremurile când omii sărmani erau ajutați cu subvenții la căldură, cu portocale cadou de Moș Crăciun și un codru de pâine să meargă tocmai bine cu ciorba lungă. Nu, pentru că ne-am sofisticat, acuma facem promoții la Timișoreana de la 1.99 RON la 1.95 RON și la Colonhelp de la 129 RON la 89 RON. Dar aici la Colonhelp e cu schepsis, la promoție au voie doar cei cu venit mic. Ei îi spun că e promoție socială. Promoție socială să te ajute să te caci!
Acuma na, io sunt sinceră și spun că nu mă prea angajez în ritualul defecării. De, viață sedentară, organism aiurea, alimentație nasoală, lipsă de sex anal. Iar omii ăștia spun că dacă ai venituri mici (adică maxim 800 de lei) și le trimiți dovada te pot ajuta să te caci pentru un preț mai mic. Deci nu mă încadrez, nu-i bai, aleg promoția Timișoreana, berea chiar mă ajută să ajung la budă. Plus că mă îmbată, ceea ce praful lor pentru căcare în mod sigur nu face. Dar ce nu știu producătorii de laxativ ierbos e că cei săraci nu se cacă pentru că ar fi constipați, ci pentru că n-au ce căca, dat fiind faptul că mai mult fac foamea. Însă lucrul ăsta este foarte greu de prevăzut de la înălțimea departamentului de marketing unde toată lumea se hrănește numai cu fibre și lactate bio. Și adaug ca gustare muia pe care le-o dau acum!

Cămăși de forță dantelate

2011-11-14T20:37:00.000+02:00

Io sunt pe cale de-a mă sinucide profesional! Că nu-mi place nici bătută ce fac, mă gândesc non-stop să plec dracului de acolo şi dimineaţa înjur mai abitir decât am înjurat vreodată pe blog.
Lucrez la ăştia de ceva vreme, într-un timp chiar îmi plăcea ce făceam că-mi permitea să mă plimb de colo-colo, să schimb mereu omii şi echipa, başca în job description trecută posibilitatea de a jongla cu 3 job-uri, după nevoile firmei pizdii. Bine, recunosc, a fost destul de scurt timpul ăla, dar a fost. Şi-aveam io o ambiţie prostească să văd dacă pot să promovez fără pile, doar pe cârca mea. Uite că s-a putut şi acuma-mi vine să-mi iau câmpii. Jur că am impresia că pe zi ce trece sunt mai proastă şi mai puturoasă şi că uit şi bruma de lucruri pe care-am ştiut-o vreodată.! Da, mă apuc efectiv de treabă pe la 11, pot să dorm 3 ore pe noapte şi să merg la muncă, pot să-mi iau pauză de masă când am chef plus timp de vreo două gustări, dacă mi se pune pata pot să fac fix nimic în ziua respectivă . Şi da mă, nu-mi convine! Mă piş pe el de job şi pe hârtiile lor pe care trebuie să le ling io în fiecare zi! Nu-mi place şi pace! Nu învăţ nimica, stau ca tuta acolo şi mestec ciungă şi am hârtii şi-n cur!
Plus că mi-au venit cu figuri de doi lei. Că de, ne respectăm, facem petreceri de Crăciun. La care io n-am fost niciodată, dacă-mi place cineva ies cu el la bere şi singură, n-am nevoie de petrecerile lor de căcat la care oricum toţi se bârfesc reciproc. Deci nu, nu vreau să merg! Şi cum dracului să nu te enervezi când singurul argument pe care ţi-l aduc e: „dacă până acum ai trecut neobservată acum te obligă funcţia, trebuie să mergi să te vadă acolo”. Bă, ia mai sugeţi voi pula! Care funcţie mă? Mă piş pe postul vostru de căcat, n-aveţi decât să-l daţi cui vreţi! Şi dac-ar fi aşa, nu-i obligă funcţia-mi să-mi dea şi bani?
Deci demisia e cam unica soluţie. Dacă aveţi vreun loc liber pe la voi aştept sugestii. Ca idee, nu ştiu să fac nimic, dar învăţ repede.

Mai bine neantrenat decât muist

2011-11-13T15:22:00.000+02:00

Înarmați cu citate de Coelho și zâmbete largi a apărut și pe acilea pe la noi o nouă categorie de omi care consideră că fac o muncă pentru care trebuie să fie plătiți: așa-numiții life coacheri. Adică antrenori de viață. Pentru că de, dacă atunci când ai scos capul din uter te-o bătut un nene în halat alb pe spate ca să-ți trâmbițezi apariția se presupune că pentru tot restul vieții trebe să te bată cineva pe spate. Eu aș prefera să fie cineva care-ți dă șuturi în cur, dar cică trebuie să fim gentili, doar avem de-a face cu o ființă omenească. Zic că din momentul în care ai nevoie de cineva care-și spune antrenor de viață ai ajuns la stadiul de maimuță. Punct. N-ai cale de întors și gata! Să te-ajute dacă te consideri un retard, să te-ajute să-ți regăsești credința în cine știe ce zeu, să te-ajute să scapi de amintirea nevestei de care-ai divorțat, să scapi de depresii, cică la astea-s buni antrenorii de viață. Nu-s terapeuți că nu se axează pe traumă și vindecarea ei, cică sunt axați pe rezultate. Adică nu-ți dau un pumn de pastile să uiți de curva aia, nu, ei te spală pe creieri cu idei despre univers preluate de la scriitori de duzină și exerciții de zâmbit în oglindă.
Bă nene, io-s de acord că unii omi s-au născut proști, dar chiar atât de proști încât să plătească un parazit din ăsta n-aș fi crezut că sunt! Antrenorii ăștia de viață îs probabil niște omi care nu pot face nimic altceva. Mintea nu-i duce să aibă ei o viață plină de „succesuri” și le e prea lene să se facă manichiuriste sau frizeri.
Am o propunere: când aveți chef să angajați un din ăsta chemați-mă pe mine. Contra unui six-pack de bere vă scot din cap și depresii și zei. Și-așa n-am mai dat demult picioare în burtă și pumni în cap cuiva. Îmi iau și bocanci special pentru această ocazie. Și e bine pentru toată lumea: eu beau bere, voi scăpați de căcatul din creier, iar antrenorii ăștia descoperă că sunt și lucruri utile de făcut în viață. Ce, budele publice din gări nu trebuie să fie curate?

Da' cu femeia ce-ați avut?

2011-11-12T04:03:00.001+02:00

Fă, aș putea să-ți spun că-mi pare rău! Da' de fapt mă doare-n pulă! Ce, am băut și io niște ceva și-am avut chef să ies cu mașina pe bulivard. Acuma io ce să fac dacă gherțoii ăia de polițai s-au luat după mine? Ce, e vina mea? Io am zis să scot bemveul la plimbărică. Unii își scot câinii, io scot mașina. E o țară liberă. Și ăla ce dracului căuta acolo? Vroia bani, ai? De ce, murea de foame în casă? Păi lua credit de la tata! Și aia? Păi e transport de noapte în București acuma. Avea bani de taxi, ai? O curvă, o futeam cât vroiam. Dar io nu fut din astea. Nu, nu, io doar le omor.
Ce zici? Te măritai cu el? E, și ce! Ești tânără, mâine-poimâine găsești altul. Uiți de ăsta cât ai zice pește. Ai grijă să nu fie tot taximetrist, nu-s singurul copchil prost cu bani din zonă. Poate-ți moare și ăla. Știi doar cum e, de unele se ține ghinionul ca scaiul, uite cum ai rămas văduvă înainte de a-l lua de bărbat pe ăla. Io zic să-ți vezi de treaba ta, bocește nițel că io nu stau mult la bulău, mă scoate taticu rapid, cam cât ai zice înmormântare!

În toate manualele de jurnalism se zice că pentru omi contează ce e sub nasul lor. Adică a fost cutremur în China vai, săracii, of, of. După care te scarpini în cur și-ți vezi de ale tale. O făcut fata vecinului pojar, văleu, chin și agitație, să nu ia toți puradeii din cartier. Așa fuse și cu povestea asta. Am auzit ce și cum în timp ce zăceam pe bancheta din spate a unei mașini în drum spre Brașov cu doar 3 ore de somn la activ și după o noapte de beție. Am râgâit să nu vomit și-am mers mai departe. Luni la lucru aflu că de fapt taximetristul mort e iubitul unei colege. O fată deschisă, care chiar n-a jignit niciodată pe nimeni. Care atunci când mă suna să-mi ceară ceva ce ținea de treaba mea mă întreba dacă vreau să fac acel lucru. Nu mănânc căcat, n-am fost și nu suntem prietene, încă pentru fătuca asta chiar n-am avut niciodată un cuvânt rău și nu mi-a făcut impresia de parșivenie și curvărăsie maximă, spre deosebire de restul pixdicilor de acolo. Și pentru asta îmi pare rău. Atât.

Oama are bere în panere

2011-11-10T23:59:00.001+02:00

E prima dată când îmi doresc un iubit cu mașină sau măcar să aibă suficienți bani să meargă cu un taxi la mac la drive-in și să-mi ia și mie un cheeseburger cucartofi prăjiți. Și io chiar nu-s materialistă, mă doare-n cur dacă are ăla sau n-are, io am bani de bere! Și da, îs beată iar, ruptă-n freză și cu vezica plină. Oh da, ce-mi mai doream o budă sau măcar un loc mai întunecat între două mașini. A fost seară de bere brună. Pentru mine, restul au fost cuminți. Io ca vaca, nicio surpriză aici, putem merge mai departe. Foame mare, sete, pișare. Cu ochii-n lacrimi ca după deepthroat doar că de la oboseală, alcool și frig cer un șnițel cu cartofi prăjiți, noroccă am fast food non-stop peste drum. Și omii de acolo cred că-s antrenați, niciodată n-am văzut la ei privirea aia acuzatoare cu: „ești grasă, ce pula mea mai vrei șnițel sau cartofi prăjiți?”. De fapt dacă ar întreba asta i-aș fute în gură, aș fi sigură că o fac de necaz că nu iau și bere de la ei. Doar că eu am mereu bere în frigider. Ca și acum, de altfel.

Ochi de bere, limbă de fiere

2011-11-08T23:24:00.000+02:00

Cică omii seamănă cu animăluțele lor. Sau invers. Adicăcă animăluțele seamănă cu omii lor. Încă nu se știe ce și cum.
Na, animăluțul meu e cutia de Timișoreana. E tare simpatică: nu cere de mâncare, nu comentează dacă o las singură (deși mai mereu am cel puțin o pereche de asemenea cutii), stă la rece fără să se plângă. Și cum ei îi e mai greu să-i crească țâțe ca să semene cu mine am început eu să semăn cu ea. Adică mi s-o lăsat în ochi. Am ochi de bere. Așa-mi pare mie în ăste poze de mai jos. E posibil să mă și înșel, berea se poate lăsa în ochi nu doar ca să dea culoare irisului, ci și să-i acopere cu o pânză. Caz în care nu mai răspund pentru diverse neconcordanțe în ce văd sau scriu.

Pentru dușmanii Oamei

2011-11-07T23:50:00.001+02:00

Bă, deci bă, ștergeți-vă dracului saliva aia de la bot! Nu moare Oama când vreți voi! Știu că citiți acilea și abia așteptați să moară dracului curva aia alcoolică mai repede. Și-așa numai prostii debitează. Una mai puțin cu pula-n gură care mai are și aere de blogăriță! Ehe, s-o credeți voi! Pe toți vă îngroapă Oama, pe toți! Că mi-au venit rezultatele analizelor și zice doamna doctor așa: „Modificări biologice minime fără semnificație patologică”. Asta înseamnă că nu mor. Ntz, nici de-a dracu! Și modificările alea îs chiar minime în sensul că dacă maximul admis e de 68 io am 69. Pentru că la 2 noaptea mâncam zacuscă, de aia. Altfel eram iar sănătoasă tun. Și asta înseamnă că pot să-i dau cu bericioaica. La fel ca și până acuma deci.
Da' tot vă puteți ferici cu ceva: îs chioară. Da, cică tre' să merg să-mi fac control și să-mi pun ocheți sau ce-or hotărî deștepții acolo. Și să mă ierte zeul protector al ochelariștilor, dar când mi-a zis aia treaba asta am avut așa un flash: io în 4 labe uitându-mă peste umăr cu ochelari la ochi. Oare rezistă sau sar de pe moacă în timp ce? Bănuiesc că dacă mă țin țeapănă și contrez cât mai mult rezistă puțin, nu? Uite că am găsit un nou joculeț: să vedem cât putem ține ochelarii pe fățău când ne futem. Că după aia ne futem ca chiorii.

Tramvai cu motor du-mă și pe mine-n zbor

2011-11-06T19:09:00.001+02:00

Da' stai așa că n-am bilet.
Și s-or gândit două bănci pizdoase să-mi dea belet. Că facem economie de hârtie, că oricum avem cu toții carduri, hai să punem și biletul de transport în comun pe card. Că CIP-ul e deștept, nu degeaba e unealta Satanei, poa să facă aproape orice. Și au zis cele două bănci așa: pe lângă banii pe care îi primesc proștii ăștia ca răsplată a muii de la serviciu hai să le punem și o aplicație pentru portofel electronic. Bun, au venit cu ideea, hai s-o implementăm și să luăm banii idioților.
În București e deja campanie agresivă pe toată povestea, ți-ai luat cardul, te-ai urcat în tramvai, ai apropiat de terminal și gata, ești liber să miroși transpirația tovarășilor de călătorie.
Dar cum unii sunt nehaliți au zis așa: de ce să ne limităm la minunatul Paris în miniatură? Hai să mergem și mai peste gard, să-i învățăm și pe ăia cum se face. Așa că s-au încheiat ceva contracte cu regiile de transport în comun din câteva orașe mai mari. A început și acolo comercializarea cardurilor cu bucluc. Ok, să zicem că ți se pare o idee interesantă, chiar vrei să vezi și tu ce și cum. Te duci la bancă să te interesezi, domnișoara aia faină îți explică amabilă cum stă treaba, ai cumpărat cardul. Pleci dimineață buimac la lucru, urci în autobuz, dai să compostezi, îți amintești mândru că ai card din ăla nou și șmecher, îl scoți și-ți piere zâmbetul de pe moacă. Ba te simți chiar idiot. Că n-ai terminale. Da, da, n-ai aparat din ăla de care să apropii cardul tău ciufut și prin urmare e ca și cum ai merge ca prostul fără bilet. După care stai cu morcovul în cur tot drumul să nu te prindă și să iei amendă. Că așa-i la noi, căruța înaintea cailor!

Dați-mi o femeie și voi răsturna pământul

2011-11-05T04:42:00.000+02:00

Bag seama că perioada mea de celibat și-a atins scopul: dacă acum vreo doo luni cum vedeam un mascul mai înalt și tuns scurt intram în fibrilații acuma îs destul de calmă. Îs mahmură, fusei în club cu tâmpiții mei. De fapt acolo am mai ajuns cu CostiClă, deși la beuta inițială ne-am strâns aproape toată gașca. Mă rog, mie-mi place să cred că sunt mahmură, dar de fapt crez că încă îs beată.
Băi, deci de unde atâția negri? Jur că n-am mai văzut atâția decât atunci când m-au tras de mânecă la Sacre Coeur să cumpăr nu știu ce geantă contrafăcută de i-am înjurat pe românește la modul cel mai nesimțit. Apăi cred că unu din zece bărbați era negru. Și o particică din ei atenta la pizdideaua mea. Păi e frumos? Unul mi-a dat pe la nas cu replica de agățat a serii: „ești supărată?”. Am impresia că dacă îi răspundeam la întrebare mă servea rapid cu o brățară din aia împletită pe care cer câte 2 euro la Milano. Așa că i-am servit eu un du-te-n măta lejer.
Două gagici dansează cică pervers. Ehe, dacă intrați pe mâna mea vă arăt eu perversiuni, pizdulici de catifea ce sunteți! De fapt doar roșcata îmi plăcea, cealaltă era urâtă.
Unul vine la mine și-mi zice în engleză că el e din Moscova. Mă uit la el ca la ultimul om. Evident, n-are de unde ști că io iubesc rușii în secret. După care zice, tot în engleză, că a glumit, el e neamț. Io mă uit la el și-i zic „ești o pulă!”. Face ochii rotunzi și aproape îi pică berea din mână. Așa deci, ești român în toată regula ori „pulă” tocmai ce a intrat în limbajul universal. Înclin spre prima variantă.
Cunosc un prieten de-al lui CostiClă. Îmi reține numele. Oau, el nu reține niciodată numele! Minunat, stai să beau vodka asta, mai dau una peste cap și abia apoi îți fac o muie, bine? Mulțumesc de înțelegere, ești un drăguț.

Haidi bă, mie mi s-a luat așa, pe bune! M-am plictisit de puțoi. Muie simt nevoia să le urez. Mă culc, în vreo 3 ore jumate tre să fiu la florărie la țiganca de jos de acilea că plec la Brașov. Spre să nu borăsc. Da nu cred, îs beată frumos!

Ce-aș dansa tango pe capul tău

2011-11-03T21:34:00.000+02:00

Io zic „bună ziua” și „la revedere” și femeii de la curățenie, și paznicului și vânzătoarei de la magazin. Nu dintr-o politețe exagerată că nu le am cu astea, ci pentru că sunt omi, nu obiecte. Nu-s roboței a căror unică sarcină e să șteargă după teneșii mei jegoși pe scara blocului sau să-mi țină ușa când vin și plec de la muncă. Am ajutat și-o handicapată să treacă strada și nu fac spume la bot dacă trebuie să rămân 10 minute peste program ca să ajut pe cineva la lucru. Și nu, nu fac toate astea din bunătate că sinceră să fiu mă cam doare în cur de toți. Sunt puțini oameni care contează pentru mine cu adevărat și așa cred eu că e sănătos și normal să fie. O fac pentru că nu mi-e greu. Și pentru că mă doare-n cur de toți nu aștept nimic de la ei la schimb. Nu vreau ca handicapata aia pe care-am ajutat-o să treacă strada să zică de bine de mine la intrarea în raiul handicapaților și nici să-mi lustruiască tanti de la curățenie biroul mai bine doar pentru că n-o consider o grămadă de oase, piele și păr. Că nu mă interesează! Dacă am făcut un lucru e că așa am avut chef, nu ca să primesc ceva.
Și mă apucă dracii când văd că-s omi care se urnesc doar cu scopul de a-i îndatora pe ceilalți. Îmi vine să dau ceva muie de vreo două zile pe faza asta. Că tot aud cum comentează: „lasă, și ele acolo mai greșesc. Uite, ieri când a greșit icsuleasca i-am spus așa pe șestache și acuma mi-e datoare, trebuie să mă rezolve”. Bă, nu serios! Adicăcum? Adică de ce? Acilea-i ca la bibliotecă, dacă împrumuți o carte trebuie s-o și dai înapoi? Și da, răspunsul ce l-am primit a fost ceva în genul ăsta doar că mai țărănește exprimat. Io nu scuip, da' la momentul ăla imi imaginam un scuipat frumos așezat pe moaca partenerei de conversație. Mi-am păstrat saliva și i-am servit drept răspuns bocancul ăsta:

Best of mulțimea vidă

2011-11-02T21:31:00.000+02:00

Pe când mă întorceam de la bere și-alergam după troleu prin centru am zărit cu coada ochiului niște afișe pe care scria așa: „Best of Proconsul”. Deci reclamă. Jur că m-am gândit cine dracului e Proconsul. Numele părea puțin cunoscut, dar nu știam de unde. Știam că-i vorba de muzică la modul inconștient pentru că fix la un concert m-am gândit. După care mi-am amintit cum că de fapt auzisem de ei că mnealui unul dintre trupeți e recunoscut că și-a vărsat sămânța în fiica cea mare a președintelui țării. Probabil poveste de amor inspirată din Shrek. Și-atunci, dacă omii pentru asta sunt recunoscuți, adică pentru amorezeală cu fată de comandant de țară, de ce nu fac best of cu asta? Că doar dacă zici Monica Lewinski te gândești la muie cuclinton și fix asta-i rămâne lipit de bot demoazelei și nimic altceva.
Dar ce mă agită pe mine al dracului de rău e ideea asta: cum să ai nesimțirea să ceri ca niște omi să dea bani pe bilete pentru ca tu să le cânți tot ce-ai dat tu mai bun de-a lungul carierei în condițiile în care tot ce poți tu mai bine nici la mediocru nu se încadrează? Păi bă, ca să poți să ajungi la best of tre să ai în spate ani întregi de rupt bojocii cântând, mii de ore de repetiții la activ și minim o căruță de discuri vândute! Ce fac omii ăștia e ca și cum m-aș apuca io să pun într-un volum tipărit posturile cu cele mai multe înjurături și zic gata, best of oama. Luați de cumpărați nenicilor, marcați banul să mai facă oama și-a patra burtă. Că oricum de ceva mai bun nu-s în stare așa că vă bag pe gât pula-mi de pe blogspot. Cum mă, cum? Adică pe vremea când Iris sau Cargo puteau scoate best of ăla de la trupulița asta făcea laba cu gândul la pixdică cu gene de demnitar și-acuma îs mari cântători? Bine măcar că e în decembrie concertul. Așa are și Ștefan Bănică junior un concurent serios pentru concertele lui de Crăciun.

Oama și bampirul

2011-11-01T22:32:00.001+02:00

O urmărea în noaptea răcoroasă a începutului de toamnă. Știa că nu va fi nicio problemă să intre, ea nu și-a mai închis ușa de la balcon din prima zi mai călduroasă, de-acum câteva luni.
„Numai de s-ar opri în seara asta la una sau măcar două” gândea vampirul Blân ZiCanini din ascunzătoarea sa. O urmărea deja de câteva zile, ardea de dorință și poftă, însă Oama bea în fiecare seară minim 4(patru) beri. Blân ZiCanini își dorea cel mai mult pe lumea lor, a vampirilor, să guste din sângele Oamei. Dar nu o putea face pentru că vroia sânge, nu alcool cu puțină hemoglobină. S-a gândit inițial că o poate aborda seara când vine de la lucru, atunci e trează, dar a renunțat repede la idee. Îi plăcea de ea mult mai mult noaptea, întinsă goală pe patul mare, cu sfârcurile mici întărite de la frigul zorilor. „Sâni mari și sfârcuri mici, ce ciudățenie de femeie îmi place” mormăia el în barbă în timp ce-o privea cum dă din cap prin casă pe muzică de sataniști și bea bere. În seara asta pare a avea noroc. E destul de târziu și ea nu a băut decât o jumătate de cutie. E prea obosită ca să mai poată bea. Iar Blân ZiCanini jubilează la gândul că, în sfârșit, o să guste din sângele Oamei. Și iată că are ocazia. Oama adoarme curând, el intră ușor în cameră, se apropie de pat și îi urmărește respirația calmă. Aproape că tremură de emoție. Se apleacă spre gâtul ei, îi adulmecă mirosul, ascultă cum aerul îi intră și iese din plămâni și încet atinge locul pe care dorea să-l înțepe cu ai săi canini. Dar sângele țășnește la prima atingere, îi sare pe față și pe lenjeria de pat. Măcel! „O, nu!”, se vaită Blân ZiCanini, ”dar eu am cei mai blânzi canini care au existat vreodată! Cum s-a putut întâmpla asta?”. Disperarea se strecoară în sufletu-i vampiresc pentru că știe care e regula: vampirii au voie să guste, nu să se înfrupte. Alături de disperare vine și frustrarea. Pentru că el nici n-a apucat să guste, doar a atins cu dinții puțin pielea aia fină a gâtului. Apoi groaza ia brusc locul tuturor celorlalte sentimente. Pentru că știe pedeapsa. Ne, ne, ne, nu ketchup sau suc de roșii pentru următorul secol, ci sânge albastru! Va trebui să se hrănească numai și numai cu sângele ălora de s-au născut cu bețe-n cur și titluri nobiliare. Sângele ăla gol, lipsit de prospețime și de orice substanță revigorantă.

Ce nu știe acest vampiraș e că Oama are pielea subțire și așa pățește mereu. Cum am pățit ieri când mi-a perforat una vasul cu sânge ca să umple vreo două eprubete pentru analize. Am acuma un braț ca atins de câteva ace heroinoase. Bașca vânătaie și niscai sânge strâns pe sub primul strat de piele! Și nici nu crez c-au ieșit prea bune. Că tocmai ce m-am uitat pe net și văz că niște cifre sunt în afara limitelor normale. Chestie care nu mi s-a întâmplat niciodată până acum. Poate mi se trage de la faptul că la 2 noaptea io mâncam zacuscă de la oama senior. Că m-am trezit cu niscai grețuri, recunosc. Aștept să văz și interpretarea specialiștilor după care îmi fac testamentul. Să-mi spuneți ce să vă las.

Femei. Nu de Bukowski

2011-10-30T21:03:00.000+02:00

Niște omi cu capul mare s-au apucat acum ceva vreme să inventeze la mașini de spălat, tocătoare de ceapă electrice și cuptoare cu microunde ca să ușureze sarcina muierii, să nu se mai spetească ea mergând la râu să spele chiloții bărbatului sau încălzind pe vatră varza călită. Pentru că femeia a devenit independentă, are nevoie de timp, mult timp, că doar merge și la lucru, are grijă și de copii, îl gâdilă și pe bărbat la oo, scrie și cinșpe cărți de literatură comparată și studii antropologice, merge pe sârmă și se epilează în cur.

De luni până vineri n-am avut net. Luni a mai fost cum a mai fost, dacă am laptopul e ok, mai ascult o muzică, mai citesc ceva, mai văd un film. De marți am rămas și fără laptop că l-am dus în service. Am stat deci fără el două zile pline, miercuri și joi și puțin din marți și vineri. Să zicem 3 zile, plus sau minus câteva ore. Și ce să facă oama dacă n-are ce s-o distragă? Păi am dormit mai mult decât în 3 săptămâni la un loc, am citit mai mult decât într-o săptămână, bașca făcut curat, gătit plus ceva mișcare că n-am avut stare și-am ieșit din casă. Nu, la bere n-am renunțat, nu are a face. Prin comparație n-am văzut o pulă de 2 luni (notă către mine: ieri o expirat și celibatul auto-impus), nu m-am văzut cu alți prieteni în afara guliei de minim 2 săptămâni și nu spălasem vasele de vreo săptămână. Dacă ar fi durat mai mult situația probabil că aș fi devenit mai deșteaptă că doar aș fi citit mai mult, mai frumoasă că doar făceam mișcare și dormeam mai mult, mai gospodină că doar găteam și făceam curat, mai sociabilă că doar ieșeam în oraș mai mult. Asta pentru că nu mă uit la televizor. Dacă o făceam, aș fi butonat telecomanda să treacă orele și tot nu adunam jegul și nici nu fierbeam niște paste.
Nu mă pot abține să nu mă gândesc că de fapt de aia nu mai stă femeia contemporană în bucătărie și la pulă: că are interneți și teveu. Toată ziua interneți și teveu, schimbă repede un scutec, noroc că acuma îs de unică folosință și nu mai tre să spele și la alea, aleargă la nu știu ce emisiune, dă iama la Mega Image și ia mâncare gata făcută, o aruncă boului pe masă când vine acasă de la muncă și fuge pe messenger, o muie rapidă că pierde Doctor House care începe la 10. Și o vezi la final de săptămână încercănată și obosită de ți-e mai mare mila. Însă dacă o întrebi de programul televizolui sau ultimele știri de pe net îți citează și sursa.

Posmagii muiați sau înc-o muie refuzată

2011-10-29T14:03:00.001+03:00

Cum stăteam io ca oama fără interneți acum câteva zile pardon seri, sună telefonul. De fapt primesc mesaj, cică dacă mai am chef de făcut chestii de oameni mari. M-am gândit oleacă la sex, dar știam că oamenii mari chiar sex spun așa că am devenit curioasă să văd eu exact despre ce treburi e vorba. Am cerut detalii, evident.
O prietenă de-a mea, ușor jenată, îmi spune că are un amic de e în București. Și cum ea nu e în oraș, atunci pulărăul o întrebat dacă n-are și ea o prietenă cu nevoi speciale. Eu prin asta am înțeles că omul are iarbă de vânzare, așa că m-am gândit să întreb ce prețuri practică mnealui, de fapt cred că am și întrebat, nu-mi amintesc, eram prinsă de cartea ce-o citeam. După care îmi pică fisa că de fapt prima impresie e cea corectă și că era vorba despre futai. Omul era în trecere prin oraș și avea nevoie de niscai vagin pentru drum.
Am râs. Mult. Nu m-am simțit jignită de solicitare cum poate s-ar fi simțit o oamă cu bun simț. Adică ce, fata știa ce știa, ăla vroia futai, ea are încredere în el că-l știe, are încredere în mine că mă știe, s-a gândit că iese partidă cu scântei. De fapt am apreciat că s-a gândit la mine în asemenea momente dificile pentru cei dragi. Și-am râs din nou. Și mai mult. După care am refuzat. Prefer să-mi aleg singură masculul.

Oama și interneții, baba și mitraliera

2011-10-28T20:47:00.000+03:00

Mă trezesc eu luni dimineață-pe la prânz adică și descopăr că jucărica mea refuză să se joace pe interneți. Mă sucesc, mă uit, mă ochesc și când colo ce să văd? Mi s-a futut placa de rețea! Mă agit, transpir, trag 3 înjurături, mă dau jos din pat și hopa-țopa prin dulapuri să văz pe unde mi-e hârtia cu garanția. O găsesc, o citesc, cică trebe să sun, nu mă primesc ăia nici bătuți altfel. Sun io așa buimacă, îmi răspunde o demoazelă. Drăguță de altfel, mi-a vorbit la per tu fără jenă, vai ce voce de tinerică am, mi-o zis ce și cum, cică piesa ajunge în 2 zile în București. Cââââât? Io să mor, să fac infarct, aia să nu le moară clienții, că știți, noi suntem în provincie și tot așa. Zic bine mă, de parcă aveam de ales, oricum trebuia să-mi pună placă nouă de bază că aia de rețea e integrată. Băi, mie mi s-a părut așa că sunt pe altă lume cu ăștia de la Dell, pe bune. Mai întâi că nu mi-au taxat apelul, adică am spumegat moca, ceea ce e ceva. Apoi n-a durat nicidecum două zile, eu vorbeam cu gagica aia la telefon luni pe la prânz și marți dimineață la ora 10 m-au sunat să-mi spună că a venit și că pot duce laptopul în service. Și încă un „apoi”: omii au un service tag, un cod de identificare format din nu știu câte caractere, pe care-l comunici, iar pe baza ăluia ei știu tot. CIA, nu alta! Serios, mai că-mi vine să-mi caut și-n cur jucărica, să văz io dacă ăștia nu cumva știu și aud tot-tot. N-am chef să mă vadă ei când beau bere în țâța goală pe acilea!
Bun, am dus marți seară laptopul la System Plus pe la mama dracu pe nu știu unde, miercuri seară omii dau esemes că e gata, pot să-l iau. Pfuai, serioși, nu alta! După ce semnez io (ieri că miercuri n-am mai avut când) că-s mulțumită și că mă rog să ajungă toți în rai de ce treabă bună au făcut mă anunță băietul că am și niscai viruși. Io zâmbesc, iau defectul la braț și fug cu el. Acasă pula laptop! Virusul îi mâncase bojocii. Dă-i și caută stick bootabil, agită-te, trezește-te dimineață, așteaptă, instalează, telefonul sună, mama și tata în vizită, messenger-ul e mov, mozilla e urâtă, rezoluția e și mai urâtă, chef n-am, mama urlă la tata că „uite, fi-ta are 10 beri și-o sticlă cu lapte bătut în frigider”, mie-mi vine să urlu să mă lase toți în pace, desfac o bere de necaz și-o beau repede, mama se închină, tata ia și el una, ea se-apucă de spălat vasele, io înjur și mai abitir, mă piș pe el de laptop, trebe să-mi fac iar gagiu calculatorist că mi-am pierdut îndemânarea și răbdarea cu astea.

Sunt rănită în dragoste, ce fac?

2011-10-22T01:34:00.000+03:00

Asta e din ciclul „cum au ajuns oamenii la mine pe blog”. Este una dintre cele mai cuminți căutari în urma cărora omii au ajuns la Oama. Evident că fata n-a găsit ce-o interesa și tot rănită a rămas. Hai s-o ajut nițel acuma, post-căutare ca să zic așa.
Mamișon, apăi se mai întâmplă, să știi, omii se mai rănesc și altfel decât atunci când prăjesccartofi și le sare uleiul încis pe dește. Prin urmare aia e, înghiți și taci. Sau iei un pușcoci și îi zbori ăluia scrotul ca să te țină minte.

Io zic așa: ia mneata 10 beri sau mai multe că nu se știe cât stai în casă din pricină de depresie și conexiune bună la interneți că o să-ți trebuiască multe filme porno. Da, o să te masturbezi la greu pentru că ești suficient de proastă încât să zici că nu te mai fuți cu altul acuma că ești cu sufletul în bucățele și deci pa-pa supt pula rămâne plimbat mânuța. Apoi pune lângă pat minim 5 pliante ale firmelor de aduc de haleală la domiciliu. Asigură-te că aduc și lichide, măcar Cola sau apă, să nu mori deshidratată de la atâta labă și plâns. Apropo de firmele de haleală, este foarte important să fie cât mai multe, nu de alta, dar în primul rând trebuie să ai o dietă diversificată și apoi or să vină gagii ăia de livrează la tine acasă. E clar că după ce o să te vadă prima dată nepensantă, cu cearcăne, ciufulită, plânsă, nu vrei să te mai ochească și a doua oară același om. Așa că multă atenție! Sper că-ți dai seama că o perioadă nedeterminată de timp o să stai în jeg, deci nu arunca șervețele mucicificate pe jos, pune-le într-un singur loc. În scopul mucificării ia-ți câteva baxuri, o să ai nevoie. Verifică bine și bicicleta aia de apartament, după toată perioda asta o să ai minim 7 kilograme în plus și apoi riști să intri în altă depresie. Șterge din calculator toate comediile romantice, pozele cu fostul, muzica de făcut amor și lasă doar filme cu Jackie Chan, poze cu melci și natură și muzică latino instrumentală.
Sunt, în mod evident, și minim două lucruri care nu trebuie făcute sub nici o formă. Să nu-ți treacă prin cap să-ți suni prietena cea mai bună și să te plângi, scroafa aia abia așteaptă să te bârfească altora. Eventual ca s-o faci geloasă îi spui că ai întâlnit un bărbat deștept, frumos și bogat și că pleci cu el în Elveția să vă relaxați. Când reapari mai grasă cu cele 7 kile, îi spui că e de la vacile elvețiene, au un lapte foarte bun și gras și te-ai îmbuibat cu el. Apoi, nu face prostia de merge la cumpărături. De ce? Dai un purcoi de bani pe tot felul de țoale și ajungi tot la prima parte a terapiei care te îngrașă cu 7 kile. Prin urmare în mod sigur vei intra din nou în depresie.
Ei, draga mea, sper că te-am ajutat cât de cât cu sfaturile mele. Evident, aș recomanda alte tratamente, de genul: apucă-te să faci un sport, să citești niște cărți, să înveți o limbă străină și așa prinzi doi iepuri dintr-o lovitură și faci și ceva util și uiți de inima albastră. Însă nu-mi permit, dacă ai intrat pe net căutând cum să scapi de găurile de la suflețel e clar că nu te duce mintea la mai mult.

De ce oama e grasă?

2011-10-21T13:58:00.000+03:00

Pentru că n-am nimic de mâncare am deschis o bere. Doar din astea aveam 9.
Dar nu ăsta e motivul pentru care sunt grasă, evident. Adevărul e că dacă nu eram grasă eram perfectă și nu era bine. Lasă că am nasul mare și-s pitică, nu se pun astea.
Dar să le luăm pe rând: mă fut, beau, vorbesc despre fotbal, tenis, hockey pe gheață, citesc, ascult muzică, nu fac figuri dacă mă duci în loc prăfos și mă pui să m-așez pe jos, nu mă strâmb când mă uit la pulă, ba uneori gătesc și de și mai puține ori îmi și iese ce am gătit, stau capră de plăcerea mea și nu doar de-a lui, mă bag la moshuială dacă e cazul, părinții și animalele mă plac, nu dau bani pe haine că și-așa le iau suficient de largi să mă încapă și cu 10 kile în plus și 10 în minus plus că-mi plac decolorate și zbârlite, bere îmi cumpăr din banii mei, pot să vorbesc și despre Karl Popper și despre Henry Miller, nu comentez dacă plecăm prin străinătățuri și mergem mult pe jos, sunt fidelă, am umor, am 2 prenume deci poți să-mi spui când așa când așa ca să nu te plictisești, nu arunc gunoi pe jos, știu să beau bere din sticlă, îmi suflu mucii și nu mi-i las pe masă apoi, duc gunoiul, pot să stau în pat câte-o zi întreagă.
Păi la atâtea calități trebuie să am și eu un defect, nu? De aia îs grasă!

Proust, îmi împrumuți și mie madelena ta?

2011-10-20T19:06:00.000+03:00

Băi, mi s-a futut percepția asupra timpului. Mi s-a mai întâmplat, doar că pe vremea aia mă drogomăneam și deci aveam scuză. Acum n-am. Decât că atâția și atâția ani de înecat creieri și ficați în alcool încep să-și spună cuvântul. Am plecat ieri la bețivit la gulie cu gândul că azi stau cuminte, nu gust nimica, las ficatul să doarmă și mâine, adică vineri, 20 octombrie, merg să-mi dau sângele la verificat. Așa impune compania, să ne căutăm la sânge periodic și ne-aduce doctoriță și ace de unică folosință se ne sugă seva și s-o controleze de niscai urâți aflați pe acolo. Doar că cică azi e 20 octombrie. Adică joi. Adică în timp ce io zăceam cu alcoolemie de nu știu cât și dormeam visând la păr de zână trebea să fiu la controlat. Și culmea e că nici nu mi-am dat singură seama de asta, mâine m-aș fi dus ca floricica la recoltat, doar c-am sunat o colegă s-o întreb ce și cum și asta m-o pălit în cap cu vestea. Lasă, mă descurc io, de dat bani și sânge nu scapi, parcă văd că mă trezesc cu ei la ușă ca-n filmele alea horror. Noroc c-am învățat niște scheme de la fostul, dacă se întind și vor să-mi fure și vreun rinichi dracu îi ia!
Despre beția cu gulia ce să zic, o ieșit bine, ca la carte. Pentru ea mai rău ca pentru mine, oricum. Cred că jumatea aia de bere la care m-am oprit io a făcut diferența. Cam simt așa care-i limita și după ce-am beut 9 (cred, am tot încercat să le numărăm, dar nu ne-a ieșit și-am aruncat și dozele la ghenă între timp), m-am oprit la jumătatea următoarei, am simțit că mi se oprește în gât și mă gândeam numai că noroc că are gulia apartament cu 2 bude, să nu stăm la coadă la borât. Cred că gagică-su mă urăște și mai mult acuma, mai ales că la 12 noaptea noi ne uitam la videoclipuri rock și urlam ca disperatele pe cine-am fute dintre ăia. Unde mai pui și că ne-am uitat pentru bilet de avion să mergem la Oktobertfest la anu. Altele nu mai dau din casă că au fost oleacă mai urâte și nu-s de povestit. Cert e că îmi pare tare rău că nu stăm mai aproape. Și că-mi vine să mă piș pe toate intersecțiile nesemaforizate din Berceni că și la dus și la întors era să mă calce mașina de nu știu câte ori! Mai votați acilea care mai puteți să câștige chopperul ăla urât. Jur că este cel mai urât motor pe care l-am văzut în viața mea! Io mi-am făcut datoria și-am votat și-acum mă răsplătesc cu memoriile din pușcărie ale lui Alexander Berkman. Sper să merite entuziasmul ce m-a apucat brusc la vederea cărții ăsteia că atâta-i trebuie!

Haidi breee!

2011-10-19T17:53:00.003+03:00

Că și gulia a zis la fel doar că pe la 8 dimineața când oricum toată lumea dormea mahmură. Băăă, votați gulia să câștige chopper-ul să-mi plimbe și mie ilegal, că n-are permis, păpăica prin București și nu numai! Votu se dă acilea.

Io cu gulia m-am îmbătat. De la bere. Și-am făcut mișto de cârje. Sper să nu citească Buboasa că devine geloasă. Tot la gulia sunt că îs musafirul de vine, dar de plecat pleacă mai greu. Iote și poză să dovedim:

După ce-a refuzat muia oferită cu sinceritate, oama își ia altă muie. Probabil la fel de sincer dată

2011-10-18T16:00:00.000+03:00

Bărbaților le place să fută virgine. Sau dacă nu-s virgine măcar să fie așa mai neatinse de ceva vreme. Mă rog, nu tuturor, să nu generalizăm, că mi-am auzit io cu urechile mele replică „aoleu, să nu vii la mine nefutută de-o lună jumate că n-am chef să stau cu ea în ghips după aia!”. Deci nu tuturor. Așa cum nu tuturor ne place ciocolata sau berea. Dar multora le place să o știe pe aia nemozolită de ceva vreme, neatinsă de spermă și fără pulă-n gură sau vagin.
E, chestia asta e valabilă și pentru anumite femei. Eu, par egzample, recunosc că-mi place să fiu futută de-o pulă mai stătută. Nu vorbesc de una aparținând unui mascul atât de urât încât e sărbătoare când prinde o pizdidea și nici de un virgin care nu știe ce să facă și se cacă pe el de frică. Mă refer la una stătută de mascul mediu, bun de futing și care n-ajunge la pixidix că e blocat pe-o insulă pustie, e astrounat sau dracu știe ce alte motive or mai fi. E, da, recunosc că indiferent de inconveniente, e fain să te fută un din ăsta. Printre inconvenientele de care ziceam mai sus aș aminti că cel mai probabil te trezești cu sperma pe față sau în gură după primele 30 de secunde de blowjob sau că durează atât de puțin partida încât nici măcar nu-ți poți aminti dacă te-a penetrat sau doar te-a atins puțin cu dânsa. Și aș merge olecuță mai departe și nici măcar n-aș denumi inconveniente asemenea situații, ba le-aș spune doar manifestări normale de om nefutut. Care îs faine, că ieși din cotidianul futaiului în cinșpe poziții. Oricum și cu ăla tot la același tip de futai în nu știu câte poziții ajungi, dar parcă e drumul până acolo mai mișto.
Deci zic așa: vreau și eu masculul meu stătut! Vreau un astronaut prins în nu știu ce stație pe lângă Marte, să aterizeze la mine pe balcon și să-l fut! Neapărat să-l lase parașuta fix la mine pe balcon că dacă îl lasă chiar și olecuță mai departe, pierd întâietatea la futut mascul stătut! Și mi se pare o experiență de-a dreptul interesantă.

Despre muia din titlu n-am ce zice. Simt așa că mi-am luat o muie zdravănă azi, deși n-am simțit nicio pulă în gură. Nu-mi place să-mi iau muie la modul ăsta, sunt de modă veche și prefer modalitatea clasică de muit. Nu de alta, dar îs genul de persoană cu care știi atât de exact cum și unde ești poziționat încât chiar nu e cazul de muie absolut gratuită. Muie lor!

Cu o felie de pâine se face primăvară

2011-10-18T02:24:00.000+03:00

Cred că toată căcarea lumii cu responsabilitatea socială și firmele de se implică să le dea ălora săraci pixuri și cizme de cauciuc nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Compania dă, pe lânga muia direcționată către angajați și clienți, și niște muie sub formă de donații, sponsorizări, mă rog, ce zice piaristul că e bine. Spre exemplu, la mine-n firmă se dă sânge. Gata cu râsetele pe înfundate, pe bune, suntem invitați să donăm sânge. Păi ce să dea bani multinaționala? Ia să dea proștii sânge, sudoarea pentru burta mare a șefilor, sângele pentru reclamă! Spermă și ovule încă nu cer, dar am impresia că dacă se mai înmulțesc mult țiganii vor recurge și la asemenea stratageme pentru sporirea natalității.
La balul ăsta cu donațiile s-or băgat tot felul de firme, să nu cumva să piardă felia. E, și la felie vroiam io să ajung. Cum o fi să donezi o felie de pâine? Adică io nu prea mănânc pâine în general. Îmi place de mor aia proaspătă, de casă, făcută de bunică-mea în cuptorul din curte, dar altfel nu mă omor. Da, mai cumpăr că mai mănânc o salată de vinete, o zacuscă, doar îs oamă. E, eu când cumpăr iau câte una din aia feliată și oricum o arunc mucegăită pe la finele săptămânii. Pe lună cumpăr maxim două pâini. Bun, omii de la Vel Pitar zic așa de pâinea lor: cumperi una, trimiți nu știu ce cod de pe ambalaj prin esemes și ai donat o felie de pâine. Băi, cum pula mea o felie de pâine? Adică la o pâine d-aia de costă între 4 și 5 lei io dau o felie? Păi și câte pâini trebe să cumpăr că să le dau amărâților măcar o pâine întreagă? 15-20? Deci io tre să dau cam 60-100 de lei ca să primească sărăntocii o amărâtă de pâine? Nu de alta, dar pe bune că mi-e jenă să trimit un sms și să știu că am donat O felie de pâine. Adică mă costă mai mult mesajul ăla, ce dracu? Păi nu mai bine donez sânge la corporație? Părerea mea.

În ritmul ăsta nu mai avem ce fute

2011-10-17T17:57:00.001+03:00

E un anumit tip de bărbat la care nu m-aș uita nici cu curul. Și eu chiar nu sunt o gagică mișto, asta însemnând că poate n-ar trebui să am atâtea pretenții. E, uite că am și, cum ziceam, genul ăla n-aș fute nici dacă ar trebui să mă masturbez ani de zile până să prind altă pulă. Mă refer la cocalarul sub acoperire, ăla de are loc de muncă la multinațională, nu e cine știe ce mare șmecher, dar are vreun post pe acolo unde nu trebuie să trimită multe mail-uri ca să nu se vadă că nu știe să scrie dar suficient cât să se laude la pizde și amici ce mare om e el. E, și acest tip de mascul, dar ce zic eu mascul, acest tip de puțoi, are totuși noroc la pizde de zici că ce-i asta. Pentru că încercând să-și ascundă cocalareala vorbește puțin și mormăit și e interpretat drept timid. Iar fumeile cu toace și țâțe scoase la înaintare și buze roșietice țuguiate cu impresii de vampe apreciază tipul timid. Au ele impresia că dacă se-nșurubează într-o pulă atașată unei figuri ce se înroșește repede sunt mai femei.
Să revenim la puțoi. Că are și tactică omul: le cere numărul de telefon, întâi le scoate la suc, le pupă așa din vârful buzelor, să pară atent și cumințel, le spune că nu vrea să se audă că se văd, știu cu toții doar ce rea e lumea și cât se vorbește la multinațională! Și țaca paca, a prins-o în plasă. Băi, și să te ții apoi! Cum sunt ele de îndrăgostite, cât de bun amant e, cât de minunat și masculin și domn și futut în cur și morții lui e! Și pentru că m-am enervat pe puțoii ăștia, deși eu țin de obicei cu bărbații după cum se știe, i-am stricat ploile unuia. Așa că auzind-o pe aia cum mi-l tot ridică-n slăvi, îi zic: „Și nu ți-a zis și să păstrați secretul? Să nu se audă vorbe că iese nasol? E, așa i-a spus și lu icsuleasca și lu igreculeasca”. Ah, diabolic de minunat m-am simțit când i-am văzut moaca ăsteia și parc-am și văzut cum i se strânge pizdica și primește puțoiul interzis la ea. Că așa-i trebuie, idiotul!

Oama e din nou poarcă. Pentru că refuză muia oferită cu sinceritate

2011-10-15T16:36:00.001+03:00

Detalii aici.
Începe cu Iggy Pop, deci e bine. Pe scurt, personajul negativ e altul, io doar refuz muia. Plus ingurgitatul de flori, împărtițul berii și alte pohte sexuale neexpuse explicit.
O fi cu sequel?

Cum moare oama de epuizare

2011-10-15T00:33:00.001+03:00

Uite, domnule, în loc să mă întorc de la o beție de ți-e mai mare dragul fix de la muncă am venit. Acușica am intrat pe ușă! Deci dacă auziți la teveu despre o oamă care a murit pe baricade cu nasu-n hârtii e subsemnata. Pății așa: de luni îs în conțed prin urmare am avut de făcut de toate, mai puțin mântuit lumea de păcate, dar cred ca ajungeam repede repede și acolo. Așa că după ce-a plecat toată lumea am dat fuga la aprozar, mi-am luat două beri și-o Cola și dă-i bătaie! Pusei berile de-a dreapta, Cola de-a stânga, Dunhill-ul albastru oleacă mai în față și strică-ți ochii cu hârtiile lor, pișa-m-aș pe ele! Evident c-am fost scroafă și-am dat mail șefului să vadă el că io la 12 și 5 plec de le lucru. Dacă nu-mi mărește salariul îl ia mama dracu!
Concediu am zis! Două săptămâni în care dorm, citesc, beau, mă uit la filme, merg de nebună prin oraș și poate și fut. Și-așa expiră celibatul. Deși acilea e mai greu, nu crez că găsesc mascul dispus, nu de alta, dar lipsa futingului m-a făcut cât un tanc. Ce să fac, era unicul meu mod de a face sport. Deci rectific, nu fut, poate fac și sport ca apoi să pot fute.
Iote, domnule, ce sete! Am venit de 5 minute și-am beut încă un sfert de bere! Și la ce obosită sunt deja rânjesc singură ca proasta. Mda, mi-e dor de-o beție din aia adevărată, de mă trezesc a doua zi și nu știu unde sunt. Ăla ar fi concediu, da!

Mănânc bere și beau mere

2011-10-13T21:33:00.001+03:00

Băi, deci uite de ce de ce nu-mi place mie să merg la supermarket. Mă duc la Cora, mă întreabă tanti: „card Cora aveți?”. Ntz, dau io din cap. Merg peste drum la Profi iar: „card aveți?”. Am pe dracu, hai, trece berea prin scaner și dă-o dracului încoa să plec acasă! Io n-am card la nimic, nici la farmacii, nici la supermarketuri, am numa cardul de sănătate dat de corporație și card de la bancă. Și oricum îs absolut suficiente. Că ai reduceri, cumperi ca prostul un an de zile ca să iei și tu un pahar de plastic moka. Pe care oricum l-ai plătit cu vârf și îndesat că de câte ori n-ai ajuns la casă și-ai văzut că produsul avea de fapt un preț mai mic la raft numai tu știi. Și ăia cred ca le rup pe doamnele de la casă cât le treinuiesc, nu de alta, dar chiar simți așa cum vine o părere de rău dinspre ele când le spui că n-ai card. Ba ultima dată doamna casieră îi zice clientei din spatele meu: „dumneavoastră aveți card? Nu vreți să-l împrumutați și domnișoarei? Are reducere de 15 lei data viitoare și dumneavoastră câștigați punctele”. Bă, io mă piș pe voi, nu vreau nicio reducere, și-așa mai vin pe acilea peste vreo lună, dacă aveți noroc. „Vai, dar domnișoară vă dăm gratis și cărticica asta.” Era o chestie albastră, ceva Kung Fu Panda pe copertă. Zic „doamnă, nu vreau nici gratis nici reducere, nu se poate să plătesc și să plec?”. Deci nu știu cum să spun, abia am scăpat fără ceva moka și fără reducere de acolo. Domnule, să faci apoplexie, cum se mai înghesuie ăștia să dea, să dea și iar să dea!
În principiu să dea muie. Fix cu o muie nașpa m-am simțit io peste neuroni când am văzut că am 3 lulele 3 surcele în coșuleț și pac, scoate 200 de lei că doar ai 3 burți oamo, o duci bine! Băi, aveam în coș gel de duș, hârtie igienică, săpun, tampoane, șervețele, niscai ceva de spălat buda că stăm în jeg doar 3/4 din timp deci mai facem și curățenie din când în când. Nu tu bere, nu tu nimic de haleală. Nici măcar o gumă de mestecat. Bun, am plătit, aia e, trebuie să mă șterg la cur, îmi trebuie tampoane, trebuie să mă spăl. A doua zi fug în Profi, frigideru gol, vreo 4 beri singuratice și o jumate de ardei gras. Iau lapte, mere, banane, un six pack de bere, mai ceva de haleală și cât fuse oare? 35 de lei! Din care doar berea cam 12. Deci pentru burdihan 23 de lei. Păi cum, domnule, pentru cur mai mult și pentru burtă mai puțin? Să nu-ți vină să speli cada cu bicarbonat și să te ștergi la cur cu coceanu?

Despre un băiat și-o fată. Cu bere

2011-10-12T20:24:00.001+03:00

Cică să mă îmbăt bine și să mă fac de râs. Așa mi s-a urat, se pare că îmi ies amândouă.
Jur că n-am făcut poezele în viața mea, dar acum mă mănâncă-n cur și mi-o ieșit o porcărie din bere + taste pentru Polimedia și concursul aferent. Băi, sincer, m-am amuzat cât am scris-o!

Despre un băiat și-o fată, ce la vârstă'naintată
Pe o bancă-n parc stăteau și la nimic se gândeau.
Văzând el tinerele cu țâțele, fustițele
Se gândi ce se gândi și pe loc îi și trăzni:

”Mai ții, fă, minte cum făceam?
Când de la fabrică chiuleam și pe sub coadă ți-o dădeam?”
”Apăi da, bărbate, anu' ăla fuse bun în toate
Că-ncet, încet am învățat să fac pulpă de mânzat”

”Da, și dimineața înghițeai la pulă
De parcă-ți făcu Dumnezeu gâtul fără de măsură”
„Păi pen'că era ca un caltaboș, așa
De Crăciun îmi amintea și poftă mare îmi făcea”

„Fă, dar între țâțe, prima dată când ți-am pus-o
Ai frecat la pulă-ntruna de-am crezut că arde una”
„Ardea, omule, ardea, că pe foc aveam cafea
Și io tot frecam la pulă cu gândul să beau o gură”

„Vai, și când de păr te trăgeam pentru dânsa mă temeam
Că poate o și rupeai, în așa hal din buci dădeai”
„Ehe, buci tari și mari aveam cum tuturor le place-n neam
Că doar din cur am strâns cu folos când vegheam la ciorba de os”

”Iar când în cur ți-am băgat-o ai țipat, fă, apucato
Deși cred că prefăcut că erai cam largă, așa mi s-a părut”
„Lasă, partea bună este, ca e una-n orișice poveste,
Marmeladă de-atunci mănânc, cel mai bun desert de pe pământ”

Cum stătea moșul așa și la tinerețe se gândea
Inima îi tresălta și la baba lui zicea:
„Ia mai mângâie nițel, ăste coaie făr' de fel
Că parcă le e dor să simtă nițel amor”
Baba mâna-n prohab băgă și de ouă apucă
Și în timp ce mângâia stafide în rom visa.

De ce e porci bărbații?

2011-10-11T22:38:00.000+03:00

Că femeile e proaste, evident.
Păi să ne gândim oleacă de ce ar fi bărbații porci. Să fim serioși, nimeni nu i-ar încadra la d-ăia cu copita despicată că râgâie, beau bere, se uită la meci, se scarpină la coaie sau le put picioarele. Nu, de obicei încadrați la porci îs ăia de-și împrăștie sămânța pe unde apucă și înșeală astfel floricica de acasă sau ăia de tratează aceeași floricică cu curul ori de câte ori au ocazia.
Eu zic așa: bărbatul face sex cu pula, doar femeia face cu inima. Deci unu-i porc, altu-i prost, nu? Când un bărbat calcă pe de lături și zice că nu a însemnat nimic pentru el, apăi chiar așa e. Pentru că probabil au ei un șănțuleț acolo în creier care desparte sexul de amor adevărat. Un mascul poate să iubească o femeie și să-i aducă totodată boli venerice acasă. Da, își poate băga pula în orice trupușor mlădios, dar de murit ar muri pentru alta. Că așa-s ei construiți.
Și dacă la amorul cu el corazon am zis în glumă că gagicile ar fi proaste, apăi am un exemplu clar de maximă surzenie. De când gagii nu mai sunt obligați să vrăjească o femeie promițându-i c-o iau de nevastă ca să fută se simt suficient de în siguranță pentru a fi sinceri. Adică îți spun: fă, vezi că gata, asta a fost singura dată. Sau sunt ăia și mai sinceri și respectuoși: femeie, nu vreau relație, nu vreau neveste, nu vreau bătăi de cap, îmi spăl singur chiloții, mulțumesc, dar îmi placi mult și niscai hârjoneală e bună. E, ce aude femeia acilea? Cumva că ăla nu vrea bătăi de cap? Ei aș, ea, cu psihologia ei fină înnăscută aude așa: te iubesc sau vreau să te iubesc, dar mi-e frică, am suferit mult, vindecă-mă, stai lângă mine, am nevoie de tine. Și ce face proasta? Stă, normal, că doar are nevoie de ea omul. Că așa îi dictează ei mintea ei de cloșcă. Și de acum încolo tot ce face omul e de fapt parte din procesul lui de vindecare: că dispare cu zilele sau săptămânile, că fute cu orice ocazie alte femei, că se face că nu exiști cu lunile. Ea e dispusă să le ierte pe toate, că a suferit, săracul! Și când se dezmeticește mneaei de fapt el e porc, un nenorocit că a mințit-o și s-a întins cu toate parașutele. Păi s-avem pardon, omul ți-a spus de la început, tu ce-ai visat?
Da, știm noi, amor împărtășit și dragoste profundă, aia ai visat! Hai, mai bine-ți dau o bere și să trăiești! Că pulă e pe toate drumurile.

Bere cu bre

2011-10-10T01:08:00.000+03:00

Cică prietenii îs acolo unde sunt ca să te scoată din căcat atunci când te afunzi tu ca prostul în el. Cum am beut cam toată ziua iată c-am fost și eu în căcat de nu mai iese mirosul din haine. Și gulia fuse la datorie. Nu cred că intenționat, e ținută la pat de moartea lui Hem, dar oricum. Și săraca am mai și păcălit-o și i-am zis să se cace înainte de operația la picior că îi fac ăia clismă altfel, de a stat două ore pe budă în miez de noapte.
Redau mai jos discuția să știe toate gagicile care ajung din întâmplare pe acest blog ce trebe spus unei prietene la ananghie, căreia nu-i place propria-i moacă din diverse motive.
Deci să purcedem:

eu: sunt deprimata
eu: ia ca nu mai scriu acilea, scriu pa blog
gulia: mai bine
gulia: sa-ti zica altii ca aberezi
eu: haidi, bre
eu: ma uitam la mine in tzatza goala
eu: nu m-as fute
gulia: da, sigur, d-aia esti virgina
eu: ce viata de cacat, bre
gulia: mdap
gulia: shitty life
gulia: unu plange dupa tine
gulia: altu vrea sa te futa
eu: bre, la cum o spui matale suna amuzant
gulia: ca o poezela
eu: du-te, bre, daca aveai pula ma futeai?
eu: sa fim seriosi, io nu
gulia: stricam prietenia
gulia: dar la betzie cred ca ti-aratam ce mascul tare-s io!
eu: lasa bre stricatul preteniei
eu: ma refer strict la futai ca daca aveai pula nu eram prieteni
gulia: nu eram?
gulia: bine
gulia: da bre, te futeam
gulia: acu nu ti-o lua in cap
eu: nu mi-o iau bre, ca matale oricum aveai sigur gusturi ciudate daca erai barbat
gulia: sa te dai la mine cand ma vezi sa d-astea
gulia: de ce aveam gusturi ciudate/
eu: nu ma dau la matale, bre, ce-ai?
eu: n-ai pula, n-auzi?
gulia: speram si io
gulia: da matale nic si nic
eu: hahaha
eu: lasa bre, nu se stie niciodata
gulia: auzi bre
eu: aud
gulia: dar daca eram cu pula imi faceai blowjob, da?
eu: clar iti faceam, bre
gulia: pai cum sa nu te fut atunci bre?
eu: iti luam si coaiele-n gura
eu: pai da bre, dar nu stiai ca-ti fac blowjob pana nu-ti venea sa ma futi
gulia: da tit job clar imi faceai
gulia: bre, se vede pe matale ca esti futacioasa
eu: iti faceai singur
gulia: si io as fi un mascul d-ala nesimtit
eu: cum se vede pe mine, bre? asa cand te uiti la mine/
eu: la moaca mea?
gulia: pai da
eu: du-te, bre, de acilea
gulia: bine, sa zicem ca astepti asa sa zici cateva cuvinte
gulia: dar dupa aia gata
eu: hm, cum bre?
eu: asa impresie fac io?
gulia: mie da
gulia: sau oi fi subiectiva?
gulia: nu mai stiu

Cine bea bere de dimineață stă beat toată ziua

2011-10-09T13:59:00.000+03:00

Deci da, m-am trezit la 10 și-am deschis o bere. Așa mi-a venit. Presimțire, probabil. Că-s cam cu morcovul în cur, panicată, agitată, căcată pe mine toată. Azi s-o dat startul și io nu știu ce să fac. Stau și mă gândesc și-o întorc pe toate părțile și mă gândesc că rămân cucozile nedespletite. Deci și mai multă bere! Prevăd o zi de beție de una singură și tare bine-mi prinde. Pot să rămân toată săptămâna așa?
Și mi-aduc aminte și cât de oamă scroafă sunt când omul plânge în fața mea și io stau ca stana de piatră. Și mai fac și glume proaste. Că merg pe ideea că mai bine te dai nițel cu capul de pereți acuma decât să-l pui sub roțile trenului mai târziu. Mă rog, idei de om tâmpit. Sper să am tot mai puține din astea acuma că nu mai sunt roșie-n cap. Băi, am uneori așa niște porniri de zici că ce-i asta. Mă uitam io la culori de vopsele de păr și văd „maron arctic”. Pula mea, cum e ăla maron arctic? Mă uit pe cutie, era șaten, adică maro. Și arctic? M-am gândit io la niscai plăceri, cum că mi-ar da răcoreli pe scalp sau miroase a urs polar. Deci o iau. Experimentăm, nu? O pun pe păr, aștept. Recunosc, cu maronul arctic în cap îmi vine să mă fut. Că-mi priește. De la arctic mi se trage. O fi vreun eufemism pentru feromoni în limba ălora de fac vopseluri de păr.

Co-co-co-coborâți dracului limba română de unde ați co-co-cocoțat-o!

2011-10-08T02:55:00.005+03:00

Nu pot să înțeleg cum într-un singur om se poate afla ditai muntele. De prostie, evident. Cred că pot scrie o carte despre gagica asta și-aș avea material și de o continuare. Una consistentă, nu povestire scurtă.
Acuma îmi zice că-i place să citească. Foarte frumos, inițiativă admirabilă. Dar cititul ăla nu te-a învățat că nu e frumos să te pițigăiești? Omii care citesc ar trebui să fie mai dedicați introspecției. Cică îi place literatura franțuzilor. Bun și asta, lasă, important e să citești, puteai să papi și niscai literatură elfească, e bine că citești.
Dar știi, cum se scrie corect, „cofidențial” sau „confidențial”? Păi tu citești direct în franceză? zic io. Auzi, că nu. Aha, păi și-n atâtea cărți citite și scrise de Descartes, Hugo, Zola, Voltaire, Jules Verne, Dumas, n-ai găsit niciodată scris cuvântul ăsta? Zic, cu „n”. Era oficial, pentru un mail, altfel o lăsam fără n. Ce, e un amărât de n acolo, plângea cineva după el? „Cofindențial” nu e un cuvânt? Uite că mi-ar fi plăcut să-l văd pe animalul de Russell Crowe în „LA Cofidential”, sau poate chiar mi-ar plăcea să-mi facă un gagiu un „copliment” și să „copun” o poezie. Am zis mersi că în „copulație” nu-i nicio consoană înainte de p, asta mă lăsa dracului fără spermatozoizi, prostovana!
Și tot degeaba i-am pus eu n-ul acoloșa. Că mail-ul o venit cu „v-ă rog”...

Căderea ursului din lună

2011-10-07T00:10:00.000+03:00

Tocmai când mă gândeam și eu că vreun mascul sexos are niscai fantezii umede în plină noapte cu mine aflu că de fapt sunt ținta altui vis amoros: mătușă-mea a făcut un fel de incest. Asta pentru că m-a visat pornache. Nu cu ea, cu un gagiu. Să fie clar, eu cu rudele mele n-am o relație de lugu lugu, ne vedem cam de 3 ori pe an și atunci cât mai puțin că mai mult mă enervez. Pentru că nu-mi plac oamenii mincinoși și ei mint mult. În fine, să revenim la pornache. Sună dimineața telefonul, cică dacă sunt bine. Că m-a visat cu un hăndrălău de la ea din cartier. Nu că m-a visat că-mi făcea ăla niscai declarații de amor sau că-mi aducea o floare. M-a visat cu ăla peste mine. Adică ăla mă futea. Și cică ea mă certa, cum de m-am combinat io cu așa ceva. Pula mea, cum de m-a deranjat din futai, chiar și în vis, io aia nu pricep? Adică nu mai are voie oama să fută și ea ceva că gata, vine purcoiul de rude să-mi stea la cur! Io tare curioasă sunt cam ce poziții o visat ea până să mă deranjeze. Oare o fi așteptat totuși să terminăm? Sau l-a dat pe ăla jos după mine și m-a luat instant la draci?
E tare curios...ce pornache poate visa o femeie de 50 de ani? Dar hăndrălăul, cine e hăndrălăul, vreau să cunosc hăndrălăul!

Io am încredere în pulă

2011-10-05T01:00:00.000+03:00

Cică pula ar fute și-un câine mort. Așa am auzit io acu vreo două seri, de la un tânăr domn posesor și el de asemenea organ. Asta e un alt fel de-a zice bancul ăla cum că nu-s femei urâte, îs doar bărbați care nu-s suficienți de beți.
Nu prea vreau să dau crezare. Adică da, îs de acord că alcoolul face apetisant un nas mare și un cur plat sau că mai scade câteva kilograme sau că te face să o vezi mai șatenă în loc de mai roșcată, dar nu cred că un bărbat ar fute chiar tot ce-i pică în calea pulii. Și scoatem din calcul terminații care prind câte-o femeie o dată la 5 luni și deci se mulțumesc cu orice are vagin sau cur sau gură. Nu, acilea vorbesc de masculul mediu, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Așadar avem masculul mediu cu diferite preferințe: mai scundă, mai înaltă, mai slabă, mai grasă, mai cum-necum, e preferința lui pentru pizdă. Masculul mediu nu prinde numai muște din astea de preferă, mai găsește și altele în afara tiparului. Ceea ce e ok. Dar să-mi spună mie cineva că și-ar băga pula în absolut orice muiere, apăi nu-mi mai convine. Nu, domnule, io vreau ca bărbatul să aibă pretenții, io vreau ca dacă nu-i plac țâțoasele grase ca mine să nu mă fută. Recunosc că vreau să nu se uite la mine, să întoarcă privirea și să nu-mi zâmbească, să mă lase în pace cu orice femeie este frumoasă în felul ei și alte povești de servit virginicilor sau bătrânelor cu bani. Nu, eu nu mă supăr că și eu am futacii mei, că așa le-a așezat natura pe toate, să fie omi sensibili și la feromonii pe care-i eman eu.
Dar io-mi schimb părerea despre pulărăi dacă aud că ar fute absolut orice. Că nu contează că se uită strâmb, că e dințoasă sau că e crăcănată. Excepție face muia. Acolo da, și io aș lăsa aproape orice gagică să-mi sugă pula, dacă aș avea una.

Cri, cri, cri, toamnă gri, ce pula mea să mai scrii

2011-10-02T01:12:00.001+03:00

Mdea, ce iubesc io uichendurile astea în care zac în neștire. Dorm, mă trezesc, beau bere, mai dorm, mă mai trezesc, mai beau o bere. Ultima dată m-a trezit acuma o rockăreală care sper să vină de la vreun vecin din blocul de vizavi care m-a văzut ca ies doar în prosop pe balcon și-a auzit că ascult rockone și punkăreală la maxim și s-a îndrăgostit iremediabil. Nu de alta, dar imediat ce-am aprins lumina muzica s-a oprit, o fi văzut omul că trăiesc și-a zis că-i de bine. Sper doar să aibă curajul să mă abordeze că nu-mi strică un futai atât de aproape de bârlog. Sau măcar să iasă și el pe balcon că-l abordez io fluturându-i o țâță în semn de salut. Mai sper și să aibă toți dinții, nu prea-mi plac știrbii chiar dacă or fi rockiști și chelioși. Și gulia e de acord cu mine, e mai probabil să fie ăla amorezat de mine decât să fie ziua cuiva în bloc!
Apropo de gulie, îi taie ăștia hematomul luni. Pregătire mare, hematom cu fițe, nu glumă! Și deja văd că își rememorează copilăria. Io când m-a tăiat tanti în talpă veneam de la beție cu bere și tequila. Buba mea fuse proletară. Dar peste mine nu căzuse un dulap, evident.
Oricum io zic că e mai bine să cadă un dulap peste tine decât să te măriți virgină, să fuți toată viața același bărbat și să afli peste douăj de ani că ai o boală venerică. Și nici măcar să nu știi că e venerică, să afli de la o mucoasă ca mine. O boală care nu se ia de pe clanță, de pe bude publice, ci doar dacă îi faci laba, sugi pula sau îl fuți. Și după aia să-mi vii să te vaiți că-ți vine să divorțezi, că nu poți că ai doi copchii și că ai salar de rahat care nu-ți permite să-i crești. Și că ți-e scârbă de bărbact'u. Da, te cred, n-am ce face. Ba chiar îmi și pare rău pentru tine. Poate că l-aș și spânzura nițel de coaie pe ăla. Nu c-a futut, toți fut, știi cum e, chiar dacă mănânci friptură toată viața tot ai mai mânca și cartofi prăjiți din când în când. Ci pen' că s-a futut ca prostu' și a împrăștiat viruși. Vezi, de aia am zis io că îmbătrânesc singură, măcar nu mă virusează niciunul când oi avea 5 copii și trăiesc pe banii lui. De fapt ce zic io de îmbătrânit, io mor cu siguranță de tânără de la vreo ciroză sau înecată în grăsimea proprie.
Asta pentru că nefutaiul impus nu-mi face bine, îmi face șunci. Îs de-a dreptul rubensiană și dacă nu fut curând ajung pătrat de-al lui Picasso. Na că am dat-o și-n arte! Haida, lasă, mai deschid o bere că-i abia 1 și videm noi ce-o mai fi, important e să fie bere în frigider!

Anunțuri porno

2011-10-01T14:00:00.000+03:00

Tocmai a intrat cineva la mine pe blog dând search cu „vreau sa fut o baba sa ma lase sa stau la ia cu chirie”.

Eu trebuie să spun că nu sunt de acord cu acest aspect. Adică baba în principiu o să vrea mult sex oral, așa îs babele, simt că-și permit mai multe, o să ai limba amorțită în permanență. Și apoi, ce te faci dacă-ți faci gagică? Aia o fi de vârsta ta, stă cu părinții, n-ai voie la ea, unde o duci să o fuți? La baba cu pricina? Ar fi geloasă, îți dai seama. Ai putea să o bagi la un threesome, dar nu cred că ar fi de acord niciuna. Babele îs ultra posesive, iar tinerica s-ar speria și-ar fugi mâncând pământul. Apoi s-ar duce dracului laba ta de zi cu zi. Ar sta babeșchina cu ochii pe tine ca pe butelie și n-ai avea timp cu tine și pula ta. Partea bună ar fi, cred, sexul oral. Nu ți-ar fi teamă că atinge cu dinții. Adică o pui să scoată proteza și gata, o să simți că-ți suge pula o gaură neagră plină cu salivă. Dar cum o fuți între țâțe? Mai ales dacă-ți plac țâțele mari. Ce-o să faci, o să-ți învelești pula între două cute ale pielii bătrânicioase și freci cum frecam în generală bucata de cârpă de bagheta aia să vedem electrizarea? De sex anal nici nu mai zic, după atâtea decenii de căcat pe gaura aia îți dai seama că e pericol radioactiv să bagi pula în așa ceva?

Dar nu mă pot abține să nu constat cât de grea este viața pentru tinerii din ziua de azi. Au ajuns să se supună unor asemenea riscuri și neplăceri doar ca să aibă un acoperiș deasupra capului. Păi să nu te apuce dracii?

Struguri cu bere, ce plăcere

2011-09-30T00:05:00.000+03:00

Băi, mie nu-mi place să fiu atinsă! Lasă când mă fut, nu se pune. Și nici că-mi mai pune mâna pe țâțe sau îmi dă o palmă peste cur când are chef. Nu, mie nu-mi place să fiu atinsă așa, de oameni aiurea.
Adică să merg cu RATB-ul și să mă atingă babele cu papornițele lor că ele merg la piață. Sau nespălații ăia care merg prin tramvai de parcă ar fi pe bulevard. Nu, domnule, nu, io uite, m-am făcut mică acilea, nici nu vreau să stau pe scaun măcar, mă bag într-un colțișor, dar și aici mă urmăriți mai dați-vă în pula mea! Uite, băbăciunea asta vopsită blondă și-a pus sacoșa cu ceapă lângă piciorul meu stâng și, vai, idiotul ăsta din dreapta acum coboară și fix pe lângă umărul meu a trecut. Văleu, și vara e și mai rău! Vara mă înroșesc, mi se umflă botul de spume și îmi zvăcnește cotul să le fut un cot în gură!
Și să zicem că la mijloacele de transport în comun mai e cum mai e, dar de ce pula mea oamenii se ating atunci când abia se cunosc? Lasă futaiul, repet, nu de asta vorbim. Dar să zicem că abia întâlnesc pe cineva la un nou loc de muncă. Un șefuleț, coleg, morții lui. Și vine ăla sau aia la mine și nu doar dă mâna cu mine cum se face, nuuuuu. Apăi știți cum? Vine, dă mâna cu mine, îmi lasă mâna, mai face o jumătate de pas spre mine ca oricum fix atât mai avea până să mă lovească în sfârcuri, îmi puna mâna pe umeri, brațe, spate, unde o nimeri, se apleacă spre mine și-mi spune privindu-mă în ochi că dacă am nevoie de ajutor să zic. Ehe, dracu' mai zice, nenicule, după ce mi-ai violat spațiul în așa hal! Pot să mor cu capul pe birou că de frică să nu vii suficient de aproape încât să-mi numeri mătreața nu mai spun nimic.
Sau altă categorie, oamenii extra prietenoși. Cum te văd cum te înțeapă nițel cu un deget în coaste, simt nevoia să-și întărească spusele cu o mână frecându-se de a mea și alte urâțenii din astea.
Băi, dar chiar așa, nu mai sunt oameni normali? Io ating foarte mult un om pe care vreau să-l fut, unul care e murdar pe haine ca să-l scutur și unul de care mă țin că-s prea beată să merg de una singură! Restul să mă lase-n pace!

Între două nu te plouă

2011-09-28T00:01:00.000+03:00

Dar dacă nimerești între astea două ai belit pula!

From: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 9:15 AM
To: me
Subject:

ce faci bre? ne-am intalnit ieri dar am uitat sa-ti aduc x si y.
am citit postul. faaaaataaaaaaa fata, eu sunt aia cu dulceturile?:( ca m-am simtit.

From: me
To: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 12:33 PM
Subject: RE:

Stai ca abia am venit, am fost la sedinta. Am venit obosita moarta :))

Hahahaha, nu esti tu aia cu dulceturile:))) tu nu faci dulceturi, tu speli buda, e de bine. aia cu dulceturile e alta. M-au apucat dracii si am mai baut 2 beri asa ca m-au apucat dracii si mai rau si mi-a basit mintea ce-am scris acolo.
Hm, dar tu cand faci dulceturi, ai? esti ciudata, eu nu te stiu cu dulceturile…

From: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 12:49 PM
To: me
Subject: Re:

pentru ca mintea mea este intortochiata si alamabicata in toate cele, m-am gandit ca ai folosit multa simbolistica si ca acolo exista un mesaj subliminal. si pentru ca si eu tanjesc uneori dupa pula.:D
cum fu la sedinti?

From: me
To: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 12:58 PM
Subject: RE:

Pai si eu tanjesc uneori dupa pula :) n-are legatura asta, aia cerseste, nu tanjeste, n-ai vazut ce-am scris acolo? :)
Cum sa fie la sedinta, a fost ok…cred ca s-a suparat z pe mine ca vroia sa fie ea aia care e bagata in seama, nu un cacat cu ochi ca mine

Of, n-am chef de nimic si nimeni, as fute-n gura pe toata lumea si as pleca acasa, cred ca e din cauza ca-s constipata :) noroc ca deja jumatate de zi s-a dus

From: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 1:01 PM
To: me
Subject: Re:

Si eu sunt constipata cred ca ni se trage de la faptul ca nu am gasit ieri fire-ul deschis:)))
nu-mi place de z.e vaca.sper s-o futi in gura.
nu am fumat deloc pana la ora asta. sunt curioasa cat m-o tine:)

From: me
To: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 1:29 PM
Subject: RE:

Eu am o stare de nervi permanenta, nu stiu ce am.

Toate-s vaci !

From: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 1:39 PM
To: me
Subject: Re:

Si eu, dar mie mi-e somn si nici n-am fumat azi.
Si-mi trece ciclul si sunt hormonala.
Fetele ce mai fac? De pe fosta echipa. Te-au mai primit cu bratele deschide?

From: me
To: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 2:08 PM
Subject: RE:

si mie-mi trece, de fapt mi-a trecut, cred ca de aia is hormonala si eu...
deeeci am fost sa ma cac! sa-mi bag pula, mi-au dat lacrimile, cred ca dupa asta pot sa practic și sex anal ca am gaozu cat o gura de canal! :))))))
fetele is ok, larisa se muta la brasov si se transfera acolo, vineri facem o ultima intalneala inainte sa plece, eu zic sa vii si tu.

From: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 2:16 PM
To: me
Subject: Re:

uofffffff eu nu am facut caca azi:(:( este trist acest subiect. si pe mine m-a durut curu' saptamana trecuta.
larisa de ce se muta la brasov?

From: me
To: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 2:26 PM
Subject: RE:

acolo nu plateste chirie, nu plateste nimic, sta la nasa-sa si platesc doar cheltuielile curente. si cica ii pastreaza si salariul de aici. pai e super bine, aia au acolo foarte mic salariul...in fine, vii si tu?

vai, dar aseara asa imi apasa drumul ala pe vezica si cand m-am pisat imi venea sa ma si cac si cacatul nu iesea...da, suntem atat de constransi de cacat!

From: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 2:34 PM
To: me
Subject: Re:

Nu cred ca ajung vineri pentru ca nu stiu cand plecam la munte, de vineri sau de sambata. O sa vb cu oamenii si o sa vad. ca altfel veneam sigur.

From: me
To: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 3:01 PM
Subject: RE:

pai nu stiam ca pleci la munte, nu te-am auzit sa spui ca pleci. unde plecati? ce misto! :)

tu cum de te-ai constipat? colonhelp-ul ala gata, si-a pierdut efectul?

From: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 3:31 PM
To: me
Subject: Re:

da e ziua unui baiat si si-o face la munte la paltinis. si nu am apucat sa vb cu animalu si cu alice sa vad cum facem, daca se pleaca de vineri sau de sambata.
pai azi de exemplu nu am facut caca pt ca nu am fumat, daca trageam 3 fumuri ma si cacam. iar saptamana trecuta tot asa m-am constipat, pt ca era tata acasa si eu nu fumez cu el.

From: me
To: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 3:35 PM
Subject: RE:

dar fumul ala iti face gauri prin cacat ca-n cascaval si iese mai repede sau cum?

From: Mițoasa
Sent: Tuesday, September 27, 2011 4:18 PM
To: me
Subject: Re:

Chiar nu cunosc explicatia stiintifica. Dar cred ca ce ai spus tu are logica:))

Noi de mâncat ce mai bem?

2011-09-27T00:12:00.000+03:00

Deci azi suntem bețivi triști. Triști și nervoși. Ne vine să ne băgăm pula. În primul rând îmi bag pula în șosele proaste, nu că aș avea vreo mașină de stricat, ci pentru că mi se zguduie vezica în tramvai și io abia așteptam să ajung acasă să mă piș. Și pișatul trebuie să fie bine sedimentat și limpede, nu agitat ca dracu' de iese numai cu nisipul de pe fundul vezicii. Da, io am nisip pe fundul vezicii și pe rinichi și căcat pe creier. Nisipul mi se trage de la faptul că mie îmi place să beau apă din puț. Da, îmi place să merg la țară și să beau apă proaspăt scoasă din puț!
În al doilea rând îmi vine să-mi bag pula în tot și fără motiv. Dacă aș fi avut o pulă o băgam peste tot acuma: în cutiile de bere goale de pe jos, în crema de față de pe masă, în diploma de arte marțiale a fostului de a rămas pe la mine, în punga de la Profi ce zace pe jos, în cartea lui de Sade aruncată la piciorul scaunului, în fondul de ten de pe noptieră. Nimic nu ratam, mânjeam tot cu pulă, să miroasă tot a pulă, să se facă acilea la ușă coadă de babe nefutute ce locuiesc în garsoniere și care simt miros de pulă de la kilometri distanță. Îmi băgam pula și în toate gagicile care cerșesc un dram de pulă și se simt demne și romantice. Că știu să facă dulcețuri. Să le spună cineva că bărbatul vine la pizdă, nu la dulceața de trandafiri furați din curtea școlii. Pizda nu se confundă cu dulceața nici în cele mai gurmande fantezii și nici după o cisternă de bere. Și proasto, ca să știi, vine la tine pentru dulceață și se duce la alta pentru pizdă!

Mda, câinii mă plac. O fi pentru că am suflet bun? Am o pulă. A, nici pulă n-am. Da, mi-a descântat străbunică-mea de frică, eram mică, m-a alergat un câine, mi-a fost frică, mi-a descântat, mi-a trecut. De atunci nu-mi mai e frică. Și câinii mă iubesc. Io cred că străbunică-mea era vrăjitoare și mi-a dat niscai feromoni de cățea. Câinii vin, se gudură, sar pe mine sau pur și simplu mă ignoră, dar nu mă latră. Nici mușcă. Și pentru că mă plac animăluțele tre' să suport și babele sau nefututele, să le zâmbesc frumos. Ce pula mea poți să faci atunci când mângâi un câine? Vorbești cu stăpâna, nu? Of, n-oi găsi și eu un mascul sexos să aibă câine care să se gudure pe lângă mine? Dă-l în pula mea de câine, am avut și gagiu din ăsta și câinele era gelos, trebuia încuiat în altă cameră să pot să i-l fut pe stăpână-su.

Tot râgâi a carne, n-am mâncat carne de doo luni. O fi bere cu aromă de carne?

Mimosa și Buboasa - lesbiene horror

2011-09-26T00:01:00.006+03:00

Rog persoanele care vor citi și se vor recunoaște cât de cât în această elucubrație să nu se supere pe mintea mea bolnavă.

Mimosa lucrează la bancă de atâta vreme încât nici nu mai știe cum e să zâmbească în mod natural. Fără niște bere la bord adică. Și pentru că a sesizat și ea treaba asta preferă să nu mai zâmbească, motiv pentru care toți șefii o apostrofează. Doar în lucrul cu oamenii cel mai important este zâmbetul și privitul în ochi. Așa clientul capătă încredere, se simte în largul lui și tot restul poveștii pe care o aude ea la fiecare ședință. Mimosa este o fată bine educată, ai cărei părinți s-au străduit să scoată om din ea. Doar că Mimosa a descoperit de tânără muzica rock, a început să citească și-a văzut că lumea e mai mult decât bunacuviință, bășini doar pe budă și sex după căsătorie. Prin urmare, a devenit rebelă. Are păr negru lung, la serviciu nu vrea să poarte haine office și îi place să facă sex oral. Are cur fain, dar n-are țâțe. Suferă din cauza asta.
Într-o zi a venit momentul ca Mimosa să-și ia zborul și să plece din locșorul unde își făcea treaba către un cuib mai mare, cu mai multe vipere, mai mulți oameni cărora să le zâmbească și mai mulți șefi pe care să-i înjure. A trecut prin negare, acceptare, resemnare și până la urmă a ajuns să tragă cot la cot cu viperele. Dintre ele, una i se părea ei a fi ușor neveninoasă. E vorba despre Buboasa, care e cu o treaptă ierarhică mai sus decât Mimosa, dar care a primit-o cu blândețe la pieptul ei construit din mai multe burți corporatiste. Și dezinteresat, sau cel puțin așa credea Mimosa.
Pentru că nu a durat mult și Buboasa a început să îi spună că ea crede că toți oamenii s-au născut bisexuali și să îi împărtășească din credințele ei în subconștienul uman pe care îl analiza cu precădere în timpul în care trebuia să-și facă treaba pentru care era plătită. Buboasa avea biroul ei, birou din care o vedea pe Mimosa cum își făcea serioasă treaba și servea conștiincioasă client după client. Nu-și dădea seama exact ce era, poate părul ei negru, poate catarama mare de la curea, poate fundul ei, poate atitudinea ei de respingere a tot ce o înconjoară, poate toate la un loc, nu știa sigur ce anume era, dar ceva o făcea pe Buboasa să o ia razna ori de câte ori o privea pe Mimosa. Din când în când se atingea privind-o. Buboasa poartă fuste largi, care îi permit să se joace ușor gândindu-se că în locul propriei mâini este cea a Mimosei. Noaptea nu mai poate dormi, abia așteaptă să vină dimineața și să o revadă pe Mimosa, nu mai poate mânca, ba nici nu mai poate fuma o țigară fără să fie din pachetul Mimosei. Toată viața, gândurile, fanteziile ei se rezumă la Mimosa și la păsărica ei suculentă. Știe că trebuie să facă primul pas, dar nu știe cum să procedeze și parcă nici momentul potrivit nu vine. Iar Mimosa asta parcă simte, mereu evită să rămână singură cu ea, mereu are altă treabă când o invită în oraș, întotdeauna găsește o scuză perfectă.

În sfârșit sosește și momentul potrivit. Potrivit pe naiba, pentru că e înainte ca Buboasa să intre în concediu. Dar, se gândește ea, dacă reușesc să o prind acum va fi un concediu pe cinste, cu tăvăleală lesbi seară de seară. Au rămas la birou doar ea cu Mimosa, care moșmondește la niște hârtii concentrată și încordată. Buboasa încearcă să o distragă și să-i spună să se sărute de concediu plăcut, Mimosa să face că plouă și că a ratat niște cifre din rapoarte, Buboasa insistă, își trece mâna peste o riglă și trântește cu ea de birou. Mimosa tresare, se uită mirată în sus și atunci Buboasa se năpustește. Mimosa își ferește capul, iar Buboasa îi nimerește gâtul cu buzele ei țuguiate. Toți anii de frustrare adunați încă de când era mică și încerca să se împotrivească părinților ei, toți nervii și toată obida de care era în stare ies acum la iveală din Mimosa. Ia rigla rămasă pe birou și o lovește pe Buboasa peste față cu toată puterea. Aceasta își atinge mirată falca înroșită și simte cum o trece un val de furie necontrolată. Ia sticluța cu ojă folosită puțin mai devreme și varsă tot conținutul pe cămașa cea nouă de la H&M a Mimosei. Mimosa își dă ochelarii jos, ia agenda cu 2011 de pe birou și o pleznește in multiplele burți pe oponenta ei cu pofte de păsărică. Buboasa se apleacă de durere și reușește să se prindă în cădere de un braț al unui scaun. Mimosa simte că ăsta e momentul, e însuflețită și parcă are puteri înzecite, ia de pe birou pixul cu sclipici al viperei vecine pasionate de „orice chestie glamour” și îl infige în gâtul aflat la vedere. Sângele țâșnește, iar Mimosa se simte mai eliberată decât a fost vreodată de un orgasm.

„Cu asta am terminat pe ziua de azi”, își zice ea și își ia geanta pregătindu-se de plecare. „Las tot gunoiul aici, o să-l strângă doamna de la curățenie”, mai spune ea liniștită aruncând o ultimă privire la hoitul prăbușit.

Acest post va fi lung. Și e despre tenis

2011-09-25T00:06:00.000+03:00

Da, fusei la turneul de tenis Năstase Țiriac. Ca spectator, nu voluntar, cum ziceam mai demult că eram în pericol să fac. Și nu, banii pe bilet nu i-am dat, am avut belet moka procurat de corporație. Că vorbim de bilete, nu știu câte s-au vândut, dar tind să cred că e un număr tare mic. Toți cei pe care i-am văzut veniseră pe invitații. Că și-așa toate încasările din bilete ar fi fost donate. Lucru care mă face să mă gândesc la niscai spălări de bani, ceva. Mă rog, nu-s eu cea mai pricepută în d'alde d'astea, dar parcă nimănui nu-i dă mâna să dea atâția keuro ca premii plus alți bani pe organizare pentru nimic. Doar așa, să aibă și România turneu de tenis în circuit ATP!
Să revin la bilete/invitații: eu și cu ăștia doi cu care am fost eram singurii amărășteni de acolo. În rest pizde la toculeț, fomei cu țoale Zara, gagii cu ochelari de soare de fițe puși la tricou. Toculețul nu rezistă la frig, așa că pizdele au plecat imediat ce s-a lăsat răcoarea. Mie mi se pare olecuță lipsă de respect față de Pavel, Hănescu, Tecău și Lindstedt care se chinuiau să ofere un meci demonstrativ de dublu și să ne amuze acolo. Că așa se întâmplă când nu dai banii, nu simți valoarea locului în care ești și a ceea ce vezi. Dai muie, cu alte cuvinte. Partea bună e că fuseră mulți copii, acilea nu mă interesează foarte tare dacă îs copii de oameni cu bani sau sărăntoci, important e să vină la sport și să prindă drag de el. Altfel prind drag de sticlă, așa ca mine. Despre omi nu mai am de zis decât atâta: nasol că a trebuit să merg cu cineva căruia trebuia să-i explic ce e ăla match, set, când e mingea în afară și cine e nenea de stă pe scaun la fileu și țipă niște cifre din când în când. Din nou, așa e când nu dai banii pe bilet, ia să fi plătit cei 50 de lei, stătea toată noptea pe net și învăța regulamentul jocului de tenis.

De văzut am văzut finala de dublu, recunosc că mi-a plăcut. Mi-a plăcut poate și pentru că n-am fost niciodată la un turneu de tenis să văz ce și cum. Omii de pe teren n-au fost dintre cei mai valoroși din lume, dar meciul a fost echilibrat. Plus că fuse o revenire mișto a italienilor de-au câștigat, ceea ce a făcut totul și mai delicios. Hagi a fost pe acolo, a stat până la final, mi-a plăcut de el, om simplu, liniștit. Pe lângă finala de dublu, a fost și meciul demonstrativ de care ziceam mai sus. Și cum mulți plecaseră am stat și io la lojă, să mă simt pizdoasă. Prin urmare i-am privit în ochi pe omii de pe teren. Mi-a plăcut de suedez, cică nordicii ăștia n-ar trebui să aibă umor, omul însă avea cu carul. Sinceră să fiu, simții oleacă de emoție să văz la o aruncătură de rachetă una dintre cele mai tari perechi din tenis de la ora actuală. Adică Tecău și Linstedt îs intrați în istorie, o să pot să mă laud nepoților că i-am văzut pe viu. Ba chiar am și strigat la suedez oleacă. Că parcă îmi plăcea, deși mie nu-mi plac blonzii. Ce e clar e că nu ar trebui să merg să văd bărbați bine făcuți câtă vreme sunt în post. Risc să salivez pe scaune. Partea bună e că-mi trece repede, știu cum e cu sportivii și că fut ca la maraton. E ca în bancul ăla cu frigide: „ai mai stat mult aseară?”.
Ca și concluzie, da, îmi plăcu tenisul jucat acolo. Îmi plăcură și oamenii de la demonstrativ și apreciez efortul depus.

Să zic oleacă și de băutură că mâncare n-am gustat. Io mi-am luat o Cola la jumate pe care am dat 5 lei. Adică 5 lei! Bere aveau doar Corona, că ăia îi sponsorizează, și nu beau Corona așa, din principiu, că n-am principii multe, dar alea care sunt îs bolnave rău. Plus că era sticlă mică. Bude n-am folosit, organizarea destul de ok, deși la ce puțină lume era nu prea ai la ce să te aștepți. Și cred că dacă nu erau ăia cu invitațiile nu venea mai nimeni. E, lasă, mâine încerc să ajung la finala de simplu. Și să-mi și plătesc bilet că invitație nu mai am!

Kurt Cobain, menstruatia si berea

2011-09-24T13:41:00.000+03:00

Ești bărbat. Dormi cu iubita ta. O auzi cum coboară din pat. Ciudat, de obicei nu o auzi, încearcă să nu te deranjeze, dar azi nu știi ce dracului are. Trântește și bufnește. Gâfâie, grohăie, mormăie. Te gândești în somn dacă nu cumva ai făcut sex cu Bigfoot azi-noapte. Se lovește de pereți și dă cu pumnul de întrerupătorul de la baie ca să aprindă lumina. După care urlă că „nesimțitul ăsta iar a lăsat capacul de la budă ridicat”. A ieșit din baie, merge la frigider, dă iama în sticla de Cola, speri să n-o fi băut-o pe toată, dar ți-e teamă să deschizi ochii să vezi, prevezi scandal și tu de fapt îți doreai niște sex dimineața. Auzi cum cotrobăie prin sertarul cu dulciuri, ah, la naiba, ronțăie o ciocolată, iar o sa auzi toată ziua că s-a îngrășat! Speri să poți să întorci totul in favoarea ta: o să obții acea partidă de sex în dimineața asta dacă îi sugerezi că poate arde astfel caloriile de la ciocolată. Unde mai pui că astfel o și calmezi că nu știi ce dracului are de e așa nervoasă! Te ridici din pat cu moaca ta de somnoros sexy și cu ditamai erecția. Asta o s-o îmbuneze cu siguranță, crezi tu. Ea e tot în bucătărie, nu face cafeaua, e la a doua ciocolată. Se uită la tine ca un animal hăituit, își lasă ochii spre zona umflată de care erai așa mândru cu câteva minute mai devreme. „N-am chef”, zice hotărâtă. Uiți de argumentul cu caloriile, erecția se duce, vrei să mergi la budă să te piși, găsești dulapul de la baie deschis și cutia cu tampoane fix în față. Brusc ai o revelație și îți dai seama ce se întâmplă Evident, doar treci prin asta în fiecare lună. Fugi repede în dormitor, te îmbraci pe șestache și pleci. Unde oi vedea cu ochii, numai să îți ocupi ziua.
Te întorci seara când o găsești ghemuită și cuminte pe o bucățică de pat, tinându-se de burtă. Atunci poți să te așezi liniștit lângă ea, o iei în brațe, îi spui că niște bere face bine la durerile menstruale, îi aduci chiar tu două doze și dai drumul la Nirvana la maxim. Până luna viitoare ai scăpat.

Unde dracului e apostroful pe tastatura în română?

2011-09-22T23:47:00.000+03:00

Cel mai mișto când te îmbeți singur acasă e că ai buda doar pentru tine. 4 beri și m-am culcat! Bine că măcar nu mai am muci peste tot prin cameră. Sau nu mai sunt așa de mulți.

Pe gulie a căzut un dulap. N-a murit, stă cu cracii-n sus că are umflături la picere.

Hai, să n-aud comentarii la faza asta, dar am fost la Paris. Da, de una singură, lasă, a fost interesant, o sa povestesc la un moment dat cum m-am dus cu un belgian și un australian în baruri de ghei și m-am îmbătat prin Marais. N-am chef acuma, și-așa a fost acu' vreo 2 ani. Vroiam să zic altceva de Paris. Cum mergi așa spre Versailles cu RER-ul ăla al lor, adica un fel de tren-metrou, sunt acordeoniști de etnie. Care cântă diverse. Menestreli, cum ar veni. Și pentru că te întrețin pe parcursul călătoriei cer să-i și plătești. Țigănosul ăsta cânta ceva, în tren erau ceva omi din diferite țări și unul se simte lezat și zice o chestie care suna „ei, ei”. Adică „lasă-mă în pula mea de saxon din Nemția în pace, nu vezi că dorm?”. Ehe, și ce credeți, s-a supărat trubadarul? Da' de unde, chiar a improvizat! Și cu deștele pe acordeon, menținând ritmul, cântă: „ei, ei, de pulă să mă iei!”
Bravo, tată, de aia cea mai mișto muzică e aia live!

Cum îți vine să sugi o pulă de negru sidos ca să scapi de oamenii proști

2011-09-20T20:50:00.000+03:00

Io iar nu înțeleg niște chestii. Nu știu, domnule, io nu înțeleg de nici o culoare lumea asta în care trăiesc. Merg pe stradă și casc gura. Intru undeva și rămân uitată. Ies iar în stradă și rămân ca proasta acolo.
Unul dintre lucrurile care nu-mi intră în cap deloc deloc, dar absolut deloc, e de ce pula mea sunt obligată să plec acasă de la lucru cu cineva doar pentru că mergem în aceeași direcție? Adică pula mea, ți-ai terminat treaba continuă alergarea, dă-i drumu' acasă, nu sta după mine să-ți țin de urât 3 stații de tramvai. Că îmi face și plăcere! Și nu pricep și punct! De ce, de ce nu mă lasă pe mine în pace să merg cu gândurile mele, să vorbesc singură, să respir, în morții mei, fără să-mi sufle cineva în nas? Io chiar vreau să merg singură acasă! Io sunt sălbatică, îmi place să stau singură, să merg singură, mă stropșesc precum ariciul dacă mi-e încălcat spațiul privat. Și io declar drumul spre casă momentul pe care îl petrec cu propria-mi persoană! Ora aia, jumătatea aia de oră sau cât dracului o fi naște în mine liniște totală. Și veniți voi, boii dracului, să o perturbați! Măcar de-ar fi boi, ăia au pulă, grav e că vin pizde. Și azi a trebuit să aud o tâmpenie mai mare ca țâțele mele: cică „io pot să mă adaptez oriunde numai să-mi spui cu ce să mă îmbrac”. După care a dezvoltat: adică io pot să o iau în Vamă cu mine sau poate merge cu prietenii ei la Mamaia. Numai să știe dinainte, să nu-și ia tocurile! Băi, deci jur că vreo câteva secunde mă pălise ceva în moalele capului. Nu fix de la ce-o zis tipa, că scoate la căcănării de genul pe gură cât îi ziua de lungă. Dar așa, că cică dacă nu-ți iei tocuri sau îți iei tocuri poți să mergi sau nu într-un loc! Că de fapt adaptabilitatea ta nu vine de la a avea ceva în comun cu oamenii ăia, măcar că știi să spui bancuri bune să-i amuzi! Nu, domnule, ce contează că ăia vorbesc despre lucruri pe care tu nu le-ai pricepe vreodată, dacă n-ai cerceii ăia de țigancă ești de-a lor! Și iar nu pricep deloc, cum pula mea, sunt eu pe invers sau e lumea invers? Io dacă nu simt că aparțin unui loc mă simt că muia colo, nu contează cum sunt îmbrăcată. Și-am fost și-n bar la Fire la țol de muncă, și m-am și îmbătat prin alte locuri dubioase la același țol da' n-am avut nici pe dracu', m-am simțit ca acasă!

Mdea, sună cineva la ușă. Nu răspund nici de-a dracu', am zis că-s sălbatică, s-a înțeles? Nu răspund la ușă decât dacă aștept pizza, vreun pulărău sau îl inund pe vecinul de dedesubt.

Și de mâine fac mai mult cu 20 de minute până acasă, dar plec dracului singură!

Moldovenii sunt ubercool

2011-09-20T03:08:00.002+03:00

Ziceam că nu mai am bere, noroc că e non-stop acilea și pentru că-s nașpa nu mi se întâmplă nimic pe drum.
Văzui și că se iscară niște înjurături prin zonă din motiv de moldoveni din motiv de fantezie proastă non-sexuală scrisă de o oamă nefutută. Prin urmare tre sa să zic ceva că mă roade și dacă apare doar la comentarii nu se vede: bă, mie îmi sunt dragi moldovenii! Și cum am mai mâncat căcat îmi sunt dragi și ăștia de acilea, și ăia din Basarabia, și ăia de unde a buchisit Eminescucare nu știu dacă mai are bust prin oraș că ucrainenii îs futuți în cur și nu fac gesturi din astea pentru minorități.
Bă, dar ei, văleu, ei sunt niște omi de toată isprava! Și vorbesc serios când zic că oamenii ăștia mă chemau să mănânc sărăcia lor de mâncare cu ei, îmi dădeau din puținul lor amărât, îmi puneau și mie în mod egal în păhărel ce beau ei. Oamenii îs curajoși, ar pleca în lumea largă cu o boccelută în spinare, dau din gură chiar dacă își iau pumni pe unde au scos cuvintele și niciodată nu m-am simțit nelalocul meu lângă niște omi cu sânje moldoviniesc. Cu mine au fost cu bun simț de la primul până la ultimul și își lua multă muie ăla de comenta ceva la adresa mea în prezența lor!
Da, orice pădure are uscăturile ei, nu zic, dar io mai spun o dată, mai tare: moldovenii sunt ubercool!

Am agrafă-n păr, mă claxonează pulărăii

2011-09-19T23:57:00.001+03:00

Grr, am venit de la muncă pe la 9 jumate, aveam poftă de cacao cu lapte și-am deschis o bere. Am băut un sfert din ea înainte să-mi scot pantofii.
Și mi-am dat seama că urăsc încă o categorie de omi. Din fericire pentru mine și pentru vaginul meu, în categoria asta intră mai mult femei. Dați-mi un Kalashnikov și vă scap de cicălitoare! Bă, să înghețe iadul, urâte mai sunt femeile cicălitoare! Adică poate dacă mă uit așa la ea aș fute-o, dar când începe să dea din gură și să nu se mai oprească și să tot gesticuleze, povestească, dracu știe ce, că io mă gândesc demult la ale mele, mă apucă tremuratul. Și mai ales când vezi că sunt nervoasă, obosită, tu să-ți faci vocea aia pițigăiată și să zici că așa mă faci să mă simt mai bine! Cum pula mea? Oricât de prințesă blondă ai fi tu, oricât de bine ai suge pula, și io, dacă eram bărbat, îți dădeam papucii. De aia ai rămas acuma cu buza umlfată și nu înțelegi! Pentru că dai din gură. Întruna. Și măcar dacă ai spune ceva interesant. Tu pula! Ești cum scria geosanu: „ziua miau miau miau, pula somn. noaptea miau miau miau pula somn”. Că fix așa fac pizdele astea nefutute și nevorbite! Io crez că botnițele alea ar avea și altă întrebuințare, nu doar pentru sado-maso. Ia să meargă pulărăii pe stadă cu păsăricile cu botniță, lumea ar fi mai fericită și gaura din stratul de ozon ar dispărea.
Bă, bă, dar cât nu suport femeile astea, nici cu pula în gură nu cred că tac!
Nu mai am bere, am avut numai trei!

Toată vara mititei, iarna pula bocăncei

2011-09-18T21:33:00.000+03:00

Uichend de leneveală totală, cu somn la ce oră am avut chef, cu două beri cu tata și mult mai multe singură, cu două kile minim așezate pe șolduri, cu pornache ieftin, cu seriale proaste, cu chinuit de terminat carte urâtă, cu Rock FM de 48 de ore pe play. Iubesc starea asta de amorțeală și de trăit sălbăticește, n-am răspuns la niciun telefon, am zăcut de parcă ar fi fost ultima fărâmă de liniște și pace de care am parte.

Și-am văzut că se poartă bloguri cu tentă erotică. Ehe, ele se poartă demult, omii povestesc la fantezii de zici că ce-i asta, fie ele demoazele, fie domni. N-am citit așa multe ca să-mi dau seama dacă e ca la bucătărie și bărbații sunt bucătari mai buni, de fapt nu prea am răbdare să citesc altfel decât pe diagonală. Evident, pentru că eu sunt porcoasă îmi plac alea unde se spune clar că e pulă și nu penis, că ea o suge și nu o face nevăzută în gura cu buze cărnoase. Și pentru că tocmai am refuzat, în numele celibatului impus și al unei promisiuni făcute tot mie, o partidă de amor ghebos, îmi dă mintea ghes să cac și eu o fantezie acilea. Fără finalizare și penetrare, fără pulă și supt, doar așa, să văz ce iese. Să purcedem deci.

Soneria urlă de parcă ar fi venită direct din iad. Mi-e și jenă să răspund, sunt convinsă că e vecinul de dedesubt. Mi-a fost atât de lene să chem un instalator iar acum trebuie să înghit tot scandalul și n-am niciun chef. Deschid într-un final și îmi scot la înaintare moaca spășită. Scandalul nu e deloc așa negru pe cât credeam: în ușă e un tinerel brunet, un pic mai înăltuț decât mine, care mă privește jenat. Cred că dacă nu îi arătam moaca mea spășită și deschideam cu cea de zdrahoancă fugea de rușine. Tot eu vorbesc prima: „Știu, te-am inundat, așa-i?”. Răspunde cu un ușor accent moldovenesc. Deci și el stă tot cu chirie, să mă uit la avizier să văd câți sunt trecuți la întreținere, îmi trece prin cap. Zice: „Da, știți, a curs un pic la mine pe perete. Nu știam dacă e cineva acasă sau să merg la administrator să-i spun să oprească apa, am zis să vin întâi la dumneavoastră”. Ei hai, băieții ăștia cu ușor accent moldovenesc sunt tare educați și cu bun simț, îi explic să nu-mi vorbească atât cu dumneavoastră, doar avem cam aceeași vârstă, plus că l-am inundat, are voie să-mi vorbească la per tu, ba chiar pe un ton supărat. Asta a destins un pic atmosfera. Îl analizez puțin, e bine legat tipul. Îl văd cum i se luminează toată fața într-un zâmbet și arată spre tricoul meu larg: „haha, tu ai tricou cu Batman, eu am cu Superman”. Da, nici nu observasem, eu chiar am tricou cu Batman și el cu Superman. Îmi răsare un rânjet tâmp pe față, iar el spune: „Știi, pot să mă uit puțin să văd care e problema la tine, mă pricep puțin la instalații. Dacă vrei și tu, normal”. Deschid ușa larg și îi arăt baia, e oricum imediat în spatele ușii de la intrare. Intru eu prima, intră și el, se apleacă, îi văd curul prin blugii strâmți acum, mă așez pe marginea căzii și încep o conversație de duzină. Când se ridică dă din nou cu ochii de tricoul meu cu Batman. De data asta se uită la țâțe, nici vorbă de Batman. Zâmbește și spune ce-i trece prin cap: „Cred că totul trebuie să fie reciproc, acum trebuie să te inund și eu pe tine”. „Treaba e pe jumătate făcută, sunt deja inundată”, îi spun și-l fut din priviri. Râde încet și se apleacă spre mine, ajunge cu gura la urechea mea și îi simt respirația pe lobul urechii. Deodată simt și multă apă. Rece. Iar sfârcurile mi se întăresc instantaneu. Omul a deschis între timp robinetul de apă rece ca să mă inunde.

Văleu, nici de din astea nu-s în stare să scriu serios că mă plictisesc și îmi vine să râd! Lasă, promit că data viitoare o să scriu din alea de criminali, cum îmi vine s-o dau cu capul de geam în tramvai pe baba aia sau cum îl castrez pe perversul pitic din 36. Cred că la alea voi fi mai pusă pe treabă!

What is anorexia?

2011-09-18T02:27:00.000+03:00

It's a disease women get from reading magazines.

Nu e definiție născocită de mine, dar mi se pare suficient de pertinentă.

Mucii au miros?

2011-09-18T00:23:00.000+03:00

Ajung tot mai des la concluzia că locul unde lucrezi ar trebui să te reprezinte total, chiar și după ce-ai scăpat de acolo și mergi liniștit pe stradă în drum spre un bar dubios în care vrei să-ți bei berea cea de toate zilele.
Duminica trecută o așteptam pe Mițoasa și-am dat peste o fostă colegă de facultate cu care n-am mai vorbit de când am terminat școala. Nu că atunci socializam noi foarte mult, eu eram prea ocupată cu bețiile din căminele studențești și să-mi câștig pâinea cea de toate zilele ca să-mi ardă de împrietenit cu oamenii din facultate. Doar că ea e una dintre puținii oameni cu care se putea vorbi încă de atunci. Ea, fată drăguță, nu zic, frumușică, înăltuță, înțolită cu o bluză din aia cu curea să-i scoată talia în evidență, oleacă de toculeț, machiată cu minim 3 culori, rujată. Eu în teneși albi jegoși, blugi evazați și îndoiți și o bluza decolorată, lălâie și cu vreo două găurele prin ea provenite de la cine știe ce cuie agățate greșit prin diferite locuri vizitate.
Bun, pupăceli, strigăte de domnișoare că vai, că ce frumos, că ce mai faci. Lucrează la România Liberă. Îi zic unde lucrez. „A”, face și se uită la găurica din umărul stâng, deși a percutat rapid și a continuat să zâmbească totuși. Pentru că probabil trebuia să fiu îmbrăcată la cămașă, pantofi cu toc și să am și bățul aferent în cur.
Hai sictir!

Câți ca voi, câți ca voi

2011-09-16T19:51:00.001+03:00

Îmi place să beau, recunosc. Nu o fac din teribilisme că am depășit vârsta, nu o fac pentru a-mi îneca amarul că eu prefer să-l fut în gură, o fac pur și simplu pentru că-mi place. Îmi place gustul amărui de bere, modul cum mă încălzește cu totul o vodkă și îmi place cum mă simt când mă amețesc ușor. Până și mahmureala sau dormitul în budă au părțile lor amuzante. Însă oricât mi-ar plăcea treaba asta n-o să devin niciodată alcoolică. Nu pentru că n-aș avea cum, genele sunt acolo, ci pentru că urăsc dependența mai mult decât orice pe lumea asta.
Cred că mai degrabă îmi e simpatic un om ipocrit, mincinos, nesimțit, decât unul care devine ușor dependent. Nu mă refer numai la dependența de alcool, droguri, țigări, cafea, ci mă refer la totul, inclusiv la dependența de alți oameni. Țin atât de mult la libertatea mea încât nu beau cafea, nu fumez, nu mă droghez, nu beau alcool decât atât cât îmi place și simt că e acceptabil fără să-mi fută mie discernământul pentru mai mult timp. Mă enervează tata că nu e bun de nimic dacă nu bea cafea dimineața, mă apucă dracii că atunci când mi-e lumea mai dragă vreun prieten zice: „hai, stai să fumez și eu o țigară că nu mai pot”.
Dar cel mai mult îmi vine să le urez muie multă femeilor pe care le văd în jurul meu și care nu mai sunt chiar copile însă nu știu să facă nimic, ba au și un plod, și muncesc pe 10 milioane, bărbatul le înșeală și le tratează ca pe un căcat, ca de, el are bani, iar ele rămân acolo că na, cum să trăiesc io cu 10 milioane, ba să mai iau și copilul? De oamenii ăștia mi-e scârbă maximă, s-au lăsat să devină dependenți de alții în ideea că gata, l-am prins în mreje, dar pe termen lung singurele prinse au fost ele. Da, scuza perfectă e că toți bărbații sunt porci, labagii sau cum mai vreți voi. Eu cred că nu, ei doar iau ce li se oferă și vor mereu mai mult. Adică și io aș călca grav pe cap un papă lapte pe care să-l întrețin și gâdil și să-i iau pantofi și să-mi fută serile în care trebuie să stau relaxată cu o carte în mână. Poate și eu aș înșela și trata ca un cur când simt că am putere deplină asupra unui om că asta e tentația puterii. Când știi că dacă îl lași în stradă moare de foame îți permiți să faci pe dumnezeu. Că te simți pizdos!

Un domn de bine mi-a spus deunăzi că apreciază faptul că sunt independentă și că mă descurc singură în timp ce altele nu sunt în stare să-și ia o pâine. Nu, din punctul meu de vedere eu sunt un căcat cu ochi. Pentru că de multe ori fac alegeri proaste, chiar și în deplină cunoștință de cauză, le fac deși mi s-au explicat consecințele și le-am văzut și eu. Le fac pentru că-mi place să mă joc cu mine și să-mi testez limitele și recunosc că uneori aleg intenționat varianta care știu că-mi va produce la final cele mai multe neplăceri. Pentru că așa îmi place mie. Însă ce n-o să fiu niciodată e acel gen de femeie care nu are de ales. Care se complace într-o situație doar pentru că „n-am ce face”.
Greșit, mereu ai avut ce face, dar ai pornit cu ideea tâmpită că totul e veșnic.